Dacă e să ne eliberăm de pe Pămînt trebuie să ne cunoaștem mai întîi limitele.”
„Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cîndva în fosta Uniune Sovietică” de David GreigRegia : Radu Afrim
Premiera spectacolului a avut loc în data de 2 octombrie 2010, la Teatrul Naţional Lucian Blaga din Cluj.
Regizorul Radu Afrim, cel mai laureat și în acelasi timp cel mai controversat regizor român de teatru al momentului, a primit și premiul pentru regie la Festivalul Naţional de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, pentru spectacolul
„Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o în fosta Uniune Sovietică”, montat la Naţionalul clujean.
Radu Afrim umple pînă la refuz sălile de teatru din toată țara, iar montarea unui spectacol de-al său se transforma instantaneu într-un eveniment în orice teatru. Publicul îl urmează din oraș în oraș să îi vadă spectacolele.
La cele două premii Uniter luate în țară se adaugă premiul "Coup de Coeur de la Presse", obținut pentru spectacolul „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte”, de Matei Vișniec, la Festivalul de Teatru de la Avignon din 2008 - echivalentul teatral al Festivalului de la Cannes.
În mai 2009, Radu Afrim era desemnat, de organizația KulturForum Europa, personalitatea culturală a anului in Europa.
„Boala familiei M”, montat la Teatrul Național din Timișoara, a fost prezentat, anul trecut, și pe scena Odeon-ului parizian.
„O elegie despre depărtare în apropiere, care aminteşte de povestirile melancolice ale lui Ray Bradbury şi de Space Oddity a lui David Bowie.”Piesa „Cosmonaut’s Last Message to the Woman He Once Loved in the Former Soviet Union” a fost jucată în premieră la Studioul Ustinov, Theatre Royal din Bath, Marea Britanie, pe 15 aprilie 1999.
„A aduce cosmonauţi pe scenă înseamnă o noutate în sine şi mai înseamnă, printre alte riscuri şi provocări asumate, apropierea de zbuciumările timpului nostru, de formele de manifestare ale ultimelor "mesaje" sau zvîcniri teatrale, aşa cum pionierii zborurilor cosmice ne-au apropiat Luna ca pe un dar ce ni se cuvenea. Gestul lui mi se pare - ca să mă menţin în atmosfera sugerată de titlu - un pas mic pentru teatru, dar un pas uriaş pentru spectator.” - Dan Boicea
„Sîntem toți niște cosmonauți pierduți”„It’s all about being high and down at the same time…Cu aceste cuvinte începe spectacolul regizat de Radu Afrim și în aceste cuvinte se poate rezuma mesajul piesei Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică, piesă care a ajuns deja la a treia reprezentație pe scena Teatrul Național “Lucian Blaga” din Cluj”.
Actori:
Casimir - Ovidiu Crişan
Oleg - Cristian Rigman
Nastasia - Ramona Dumitrean
Vivienne - Irina Wintze
Eric - Olimpiu Blaj
Keith - Ionuţ Caras
Sylvia - Miriam Cuibus
Bernard - Cornel Răileanu
Claire - Patricia Boaru
Cosmonaut - Radu Lărgeanu, Anca Hanu, Miron Maxim, Romina Merei, Adriana Băilescu, Petre Ancuţa, Emilian Marnea, Florina Paldau, Silvia Török, Andrei Brădean
Regia tehnică: Arhidiade Mureşan
Sunet: Marius Rusu
Decor: Adriana Grand
Costume: Adriana Grand
„Unii spun ca a transformat trupurile goale în fetișuri inutile. Alții, din contră, i-au vazut spectacolele de zeci de ori și încă reflectează la semnificația anumitor scene. Nimeni, însă, nu-i contestă talentul și valoarea. Dovadă stau numeroasele premii pe care le-a cîștigat.”
„Replicile dezbărate de convenţia pudibonderiilor răsuflate rezonează cu dezbrăcările succesive ale personajelor piesei şi cu pasaje de muzică live.”
„Radu Afrim şi-a jucat inspirat atuul fanteziei, reuşind un spectacol vizual puternic, care propulsează nefericiri şi rachete de tensiune sexuală dincolo de stratosferă.”
„Doi cosmonauţi ruşi, Casimir (Ovidiu Crişan) şi Oleg (Cristian Rigman) plutesc în derivă prin cosmos, într-o capsulă pe care fosta Uniune Sovietică a trimis-o în secret în spaţiu, în timpul Războiului Rece. În spațiu, totul e altfel. Timpul se calculează altfel, anii curg, capsula Harmony 114 e pierdută prin cosmos de 13 ani.” 
Au trecut 13 ani de la debutul misiunii, dar, din cauza cutremurelor politice de pe Pămînt, noua putere nu mai are interesul să-i recupereze. E mai ieftin să-i lase acolo; şi mai puţin riscant. Echipamentele de comunicare sînt deteriorate, iar cei doi sunt incapabili să mai ia legătura cu baza.”
„În paralel, pe Pămînt, singurătăţile sunt la fel de acute. Relaţiile sînt ca ploile de meteoriţi care schimbă relieful planetelor pe care le întîlnesc în cale.”
„Sîntem plimbați în mai bine de două ore prin spațiu, prin cosmosul conceput de autorul piesei, scoțianul David Grieg și colorat de regizorul român”.
Radu Afrim a absolvit Facultatea de Teatru / Regie (2000) și Facultatea de Litere /română-franceză (1995) din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj.Printre spectacolele montate de Radu Afrim, se numără: „No Mom`s Land”, la Teatrul Luni de la Green Hours, București, „De ce fierbe copilul în mămăligă”, „E doar Sfîrșitul Lumii” - toate la Teatrul Odeon din București, „Trei surori sau Alge-Bernarda's house remix” la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe.
A lucrat și în afara Bucureștiului, montînd piesa „Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele” la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, „Plaja”, „Adam Geist”, „Omul Pernă”, toate trei la Teatrul "Maria Filotti" Brăila, „Inimi cicatrizate” la Teatrul de Stat Constanța, „Jocul de-a vacanṭa [Opṭiune 9]” la Teatrul Municipal Baia Mare.
Printre cele mai recente spectacole regizate de Afrim se numără:
"And Björk, of course", de Thorvaldur Thorsteinsson, la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti,
"De mână", de Sofia Fréden, cu Teatrul "Andrei Mureşanu" din Sfântu Gheorghe, şi
"Mansarde à Paris avec vue sur la mort", de Matei Vişniec, la Kulturfabrik din Luxemburg, cu care a obţinut premiul Coup de Coeur de la Presse la Avignon Off, în vara anului trecut.
Premii
Premiul pentru Opera Prima acordat de Fundația Anonimul - 2004
Premiul CultuRAAL pentru originalitate în arta teatrală, Bistrița - 2004.
Premiul UNITER pentru cea mai bună regie la Plastilina / de Vasili Sigariov, Teatrul Toma Caragiu Ploiești, în 2006
Premiul UNITER în 2007, pentru regia spectacolului "joi.megaJoy", de Katalin Thuroczy, montat la Teatrul Odeon
David Greig, născut la Edinburgh, în 1969, a fost crescut în Nigeria.
A fondat împreună cu Graham Eatough şi Nick Powell “Suspect Culture Theatre Company” din Glasgow. Începînd din 1995 publică zece piese de teatru:
1995 – Europe ;
1996 – The Architect – devenit scenario de film în anul 2006 ;
1999 – Cosmonaut’s Last Message to the Woman He Once Loved in the Former Soviet Union ;
2002 – Outlying Islands ;
2003 – San Diego ;
2005 – The American Pilot ;
- Pyrenees ;
2006 – Yellow Moon: The Ballad of Leila and Lee ;
2007 – Damascus ;
2010 – Dunsinane.
Foto@Nicu Cherciu
Postări
