„Oamenii trăiesc unii lîngă alții, ca vacile; e de înțeles dacă ajung, din cînd în cînd, să mai împartă o sticlă de alcool.” - Michel HouellebecqScriitorul Michel Houellebecq, copilul teribil al literaturii franceze contemporane, „monstru rece și neurastenic, provocator vulgar, pornograf mizantrop și maniaco-depresiv” a primit astăzi 8 noiembrie 2010, premiul Goncourt, cea mai prestigioasă dintre distincțiile literare franceze - pentru care a fost numit cu regularitate favorit în ultimii zece ani - pentru romanul său „La carte et le territoire” („Harta și teritoriul”).
Romanul lui Michel Houellebecq urmează să fie publicat în România, la începutul anului viitor de editura Polirom, în traducerea lui Daniel Nicolescu.
„Seul grand phénomène des lettres françaises, seul auteur à avoir su révéler notre monde avec autant d’acuité et de sensibilité, seul écrivain à jouir d’un succès international d’une telle ampleur, Houellebecq a payé le prix fort : adulé comme une rock-star mais aussi haï, moqué, traîné dans la boue comme une idole trop fragile.” - Patrick Besson
Michel Houellebecq - „La Carte et le territoire”, editura Flammarion, 2010, 428 pag. Prima ediție a romanului (8 septembrie ) cu un tiraj de 130.000 de exemplare s-a epuizat deja. Iar Premiul Goncourt dublează sau chiar triplează prima ediție
Michel Houellebecq ( Le Terrible Michou ) este cel mai în vogă scriitor francez şi este considerat la ora actuală ca fiind singurul scriitor francez de notorietate mondială.
Victimă a societății de consum sau acuzator al acesteia ?
Ratarea este provocată de societate, de mediu sau de propria noastră incapacitate ?
Vorbesc despre ratarea propriei noastre umanități.
Numai în această toamnă, la Paris au fost lansate 700 de romane.
Ce a determinat juriul Premiului Goncourt să aleagă „Harta și teritoriul” ?
Elementar, dragii mei watsoni !
Harta este întotdeauna mai interesantă decît teritoriul.
Adică reprezentarea realului este mai fascinantă decît realul.
Asta o știe orice dependent de ficțiune. În special, dependenții de literatura imaginarului.
Dar ce este realul, ce este realitatea ? Inepuizabilă întrebare...
Roman de anticipație (acțiunea are loc în 2015), satiră, thriller, roman à tiroirs, exhibare narcisistă (Houellebecq este unul dintre personaje, un autor bețiv și murdar), „jeu de massacre jubilatoire”, roman vizionar avînd o structură complexă, vertiginoasă de galerie de oglinzi, „Harta și teritoriul” debordează de considerații scîrbite despre natura și raporturile umane, considerații sociologice susținute de referințe erudite despre animalitatea inerentă a speciei dominante de mamifere, judecăți lapidare despre artă, amor, dorință, sex, sexualitate, prostituție, tehnologie, alcool, stupiditate, paranoia, megalomanie, ratare și eșec.Cinism nihilist care maschează o imensă singurătate, alienare și disperare.
Un mare roman, afirmă criticii literari, despre artă, devenire și schimbare, declin și angoasă metafizică.Michel Houellebecq a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu „Les particules élémentaires” și șapte ani mai tîrziu în 2005 cu „La Possibilité d'une île”.
Michel Houellebecq nu lasă pe nimeni indiferent. Pe nimeni dintre cei care-i citesc romanele. Pe cei care se droghează cu maculatură escapistă îi va lăsa în continuare la fel de frigizi :)) pentru că proza sa nu este genul care produce juisări la aflarea știrii că niște celuloză a fost iarăși mînjită cu cerneală tipografică.
Scrie puțin. Ultimul roman, „Posibilitatea unei insule” a apărut în 2005. Se exhibează rar. Păcat impardonabil în fața unei mass medii scatofile.
E cunoscut pentru cinismul său. Pentru provocările sale. Pentru opiniile sale, incorecte politic. Pentru „dujmanii” săi. Asta ar trebui să-i crească popularitatea în România. Asta și faptul că are bani, că face bani...fără număr, fără număr, fără număr...Michel Houellebecq este cel mai în vogă scriitor francez şi este considerat la ora actuală ca fiind singurul scriitor francez de notorietate mondială.
„Vous savez, ce sont les journalistes qui m’ont fait la réputation d’un ivrogne : ce qui est curieux, c’est qu’aucun d’entre eux n’a jamais réalisé que si je buvais beaucoup en leur présence, c’était uniquement pour les supporter” - Michel Houellebecq „În urma unui interviu acordat în 2001 revistei Lire, în care afirma că "L’islam est la religion la plus conne", scriitorul este acționat în judecată de liderii comunității musulmane din Franța.
Procesul provoacă un imens scandal, în favoarea lui Houellebecq venind să depună mărturie, printre alții, Philippe Sollers și Fernando Arrabal.
Scriitorul este achitat, în sentință specificîndu-se faptul că o critică a doctrinelor religioase este un drept, și că nu este vorba de un "rasism anti-musulman" în afirmațiile sale, așa cum pretinsese acuzarea.
După aceasta, Houellebecq se retrage pentru câțiva ani în Irlanda pentru a-și scrie în liniște cărțile.
Actualmente, după un sejur prelungit în Spania, Michel Houellebecq locuiește Irlanda, mainfestîndu-și însă, într-un interviu recent, intenția de a reveni în Franța.”
„J’ai besoin qu’on m’aime. Toutes les critiques violentes que je subis représentent un réel danger intime, celui de me pousser dans une tendance que j’ai : un retranchement dans la misanthropie à l’image de mon père. J’ai peur de devenir comme lui, j’ai peur d’une transmission quasi génétique.” - Michel Houellebecq
Michel Houellebecq -”Posibilitatea unei insule”Traducere de Emanoil Marcu
”Povestea lui Daniel1,umorist de succes şi observator acid al realităţii contemporane (ce relatează sfîrşitul unei societăţi a simulacrului şi delirului consumist) este comentată şi completată două milenii mai tîrziu de clonele sale,Daniel24 şi Daniel 25,reprezentanţii speciei neo-umanilor ce trăiesc izolaţi refuzând sexul şi atingerea,fiindcă văd în acestea cauze ale nefericirii.”
Michel Houellebecq - ”Particulele elementare”Traducere de Emanoil Marcu
„Povestea unui om care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii singur, în vremuri nefericite şi tulburi. Ţara în care se născuse cădea, încet dar sigur, în zona economică a ţărilor mediu dezvoltate, iar contemporanii săi, pîndiţi adesea de sărăcie, singurătate şi amaraciune, se obişnuiseră să înlocuiască sentimentele de iubire şi afecţiune cu indiferenţă şi chiar cruzime.
În momentul dispariţiei sale, Michel Djerzinski, personajul principal, era unanim apreciat ca un biolog eminent, candidat serios la premiul Nobel. Adevărata lui importanţă avea să apară însă abia mai tirziu, cînd va fi recunoscut ca unul dintre artizanii a ceea ce va fi denumit ca „a treia mutaţie metafizică”: apariţia unei noi rase umane,la care perpetuarea se desparte net de sexualitate,sursă a tulburărilor şi a nefericirii;semi-zeii viitorului îşi întemeiază seninătatea demnă de idealurile filosofiei antice,pe clonare.”
Michel Houellebecq - ”Platforma”Traducere de Emanoil Marcu
"Apariţia romanului „Platforma” (2001) a fost un adevărat eveniment literar în Franta – şi un nou scandal. De data asta, una dintre temele mari ale cărţii (dar nu singura) este turismul sexual şi problemele morale pe care le ridică.
Eroul romanului – Michel, 40 de ani, celibatar, funcţionar obscur în Ministerul Culturii – pleacă în Thailanda, paradis al acestui gen special de turism.
Printre alţi occidentali veniţi să-şi „depună lapţii“ (formula aparţine unui personaj), Michel s-ar distinge cel mult prin cinismul şi luciditatea lui, dacă nu ar întilni aici mai mult decît sexul: iubirea pe care nu o mai credea posibilă, şi femeia care i-o dăruieşte, Valerie."
Michel Houellebecq -"Extinderea domeniului luptei"Traducere de Emanoil Marcu
"Extinderea domeniului luptei este mica odisee blazată a personajului principal, un informatician de 30 de ani care îşi practică meseria fără zel sau convingere, acceptîndu-şi cu resemnare condiţia de rotiţă în angrenajul unui sistem. E însă un observator atent şi lucid al lumii din jur, iar analiza lui este crudă, lipsită de iluzii sau complezenţă. Descriind lupta cotidiana a semenilor sai pentru un pic de iubire, de placere sau bani, el transforma in batalie epica cel mai neinsemnat gest al lor. O deplasare in provincie ii va permite sa-si extinda cimpul observatiei si sa elaboreze o teorie a liberalismului, economic ori sexual. Houellebecq diagnosticheaza un rau profund al societatii occidentale si ii dezvaluie legatura cu ideologia dominanta; mai mult, ii denunta delirul, care impune in permanenta criterii de rentabilitate, judecarea din unghiul performantei chiar si a vietii intime."
Houellebecq şi-a ecranizat propriul roman „Posibilitatea unei insule”, tradus în româneşte de Emanoil Marcu în 2006,la editura Polirom.
Primul lung metraj regizat de Michel Houellebecq, "La possibilite d'une ile" ("Posibilitatea unei insule")a fost proiectat la Festivalul de la Locarno, Elveţia.
"POSIBILITATEA UNEI INSULE" (LA POSSIBILITE D'UNE ILE)
Distributor : Bac Films
Lansare în Franţa : 10 Septembrie 2008
Gen : Distopie
Un film de Michel Houellebecq
Cu Benoît Magimel, Arielle Dombasle, Patrick Bauchau, Andrzej Seweryn.
„Michel Houellebecq (Thomas în certificatul de naștere) s-a născut pe data de 26 februarie 1958 în insula La Réunion (teritoriu francez din sudul Oceanului Indian). Tatăl (ghid montan) si mama (medic anestezist) au fost dezinteresați de creșterea și educatia sa, iar la vîrsta de 6 ani, viitorul scriitor a fost încredințat bunicii din partea tatălui (al carei nume de fată -Houellebecq, avea sa îl preia ca pseudonim literar).
Debutul literar are loc la douăzeci de ani, moment în care Michel Houellebecq începe sa frecventeze și cercurile politice. În 1980, la 22 de ani, obține diploma de inginer agronom.
Tot în 1980, Michel Houellebecq se căsătorește cu verișoara celui mai bun prieten iar un an mai tîrziu vine pe lume fiul său.
Divorțul, care a survenit peste cîțiva ani, l-a adus in pragul depresiei, scriitorul fiind internat de cîteva ori, pentru perioade scurte, în diverse sanatorii.
În 1992, el a publicat primul volum de poeme, "Pe urmele fericirii", distins cu premiul Tristan Tzara.
Al doilea volum de poeme, "Sensul luptei", obține Prix de Flore in 1996.
Faima avea să vină odată cu primul roman, "Extinderea domeniului luptei", remarcat de revistele literare și care l-a transformat într-unul dintre vîrfurile generației sale literare.
Următorul roman, "Particulele elementare" (1998) cunoaște un succes și mai mare, a fost tradus in 25 de limbi straine si recompensat cu Prix Novembre iar "Platforma" (2001) îi aduce faima internațională, transformîndu-l în cel mai cunoscut scriitor francez din ultimele decenii și aducîndu-i oferte de traducere din peste 30 de țări.
În anul 2002, devine primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award.
Romanul "Posibilitatea unei insule", publicat pe 31 august 2005, a fost vîndut numai în Franța, în prima săptămînă de la apariție, în 200.000 de exemplare.
Romanul a fost lansat simultan în Franța, Germania, Italia și Spania și s-a aflat pe lista finala de nominalizări a premiului Goncourt din acel an, fiind recompensat cu premiul Interallié pe 2005.
"Transferul" lui Michel Houellebecq a avut loc în vara lui 2005, de la editura Flammarion la Fayard, pe un contract care s-a ridicat la o sumă exorbitantă (într-un recent interviu radiofonic cu realizatorul Marc-Olivier Fogiel, Houellebecq a confirmat că aceasta a fost de 1 milion de euro).
Alături de Bernard-Henri Levy, Michel Houellebecq publică în octombrie 2008 un volum de corespondență - "Ennemis publics" ("Inamici publici"), reunind un schimb de scrisori, pe teme variate, derulat pe parcursul a șase luni. Volumul are un prim tiraj de 130.000 de exemplare și a fost considerat în Franta revelația toamnei editoriale a anului 2008.
Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă asupra destinului umanității, reprezentativă pentru sentimentul de solitudine și derută al omului contemporan după moartea ideologiilor și apariția noilor provocări ale științei.
Ansamblul tematic al cărților sale este însă deja conturat: singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului.”
Bibliografie
„Contre le monde, contre la vie”, eseu despre Lovecraft (Éditions du Rocher, 1991)
„Rester vivant, méthode” (ed. La Différence, 1991)
„La Poursuite du bonheur”, poeme (ed. La Différence, 1992)
„Extension du domaine de la lutte” („Extinderea domeniului luptei”,ed.Polirom, 2005), roman, ed. Maurice Nadeau. 1994
„Le Sens du combat”, poezii (ed. Flammarion, 1996)
„Interventions”, culegere de eseuri (ed. Flammarion 1998)
„Les Particules élémentaires” („Particulele elementare”, ed.Nemira-2001, ed.Polirom-2006), roman (premiul Novembre), ed. Flammarion, 1998
„Renaissance”, poezii (ed. Flammarion, 1999)
„Lanzarote”, un volum între reportaj și fictiune, cu fotografii (ed. Flammarion 2000)
„Plateforme” („Platforma”, ed.Polirom, 2003), roman, ed. Flammarion 2001
„La Possibilité d'une île” („Posibilitatea unei insule”, ed.Polirom, 2006), roman, ed. Fayard 2005
„Ennemis publics” („Inamici publici”, ed.Polirom, 2009), coautor Bernard-Henri Lévy, corespondență, ed. Flammarion & Grasset, 2008.
„La carte et le territoire”, roman, ed. Flammarion, 2010.
http://www.houellebecq.info/
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu