Două distopii : Florin Toma - "Orașul jumătăților de înger", Șerban Tomșa – "Ghețarul"

„Spre bucuria și petrecania dumneavoastră, aflați că Orașul jumătăților de înger este iconul și coconul de umbră al aproximării în care trăim.
Totodată, ca distribuitor de fantasme, atrag atenția tuturor beneficiarilor că, în ciuda avizului de expediție în regulă, ele ajung la destinație schilodite.
Ca îngerii spintecați de un parlagiu fără chef. Virați în brutto, virusați în netto. Explicația constă poate în faptul că nicio comunicare nu se face corect decît dacă se pierde o parte din mesaj (Paradoxul lui TOMA). Dacă disperați, vă salvează totuși, întru chietudine, reciproca: Orice mesaj poate fi citit regulamentar doar atunci cînd comunicarea este relativă.
Alte instrucțiuni de utilizare a vieții prisosesc, sprintene. Fiindcă, printr-un delicat accident de suflet, noi sîntem în viața în care nu sintem, de fapt.” - Florin Toma

Florin Toma - "Orașul jumătăților de înger" roman, 312 pag., editura Cartea Românească, 2010

"O distopie care, acum 25 de ani ar fi stîrnit, dacă ar fi trecut de cenzură, hohote de rîs și un uriaș succes de casă.... În ”Orașul jumătăților de înger” avem o societate „perfectă”, un stat care terorizează cetățenii cu zîmbetul pe buze, le ucide personalitatea, îi înregimentează obligîndu-i chiar la vestimentație uniformă, pe categorii de vîrstă. Fericirea este obligatorie, castele sînt impenetrabile. Totul e teoretic permis în afară de ceea ce este „dăunător” și e clar că are cine să fixeze limitele dăunătorului.
Am întîlnit asemenea tip de carte și de societate imaginată, de fapt calchiată cu excrescențe monstruoase după o lume reală în care și noi am trăit: Mîndra lume nouă de Huxley și 1984 de Orwell sînt exemplele cele mai apropiate de romanul lui Florin Toma și cele mai binecunoscute.
La Florin Toma atmosfera, nu mai puțin terifiantă, e agrementată cu un imens grotesc de inspirație pur românească". - Horia Gârbea

"Un oraș în care frica este pururi trează, iar locuitorii lui trăiesc după indicații și norme precise, încontinuu amintite, spre a se evita greșeala. O așezare cu automatisme dramatice, sufocante, construită pentru a opresa și a zdrobi ființa. Este povestea unei societăți terifiante, anchilozată într-o stratificare socială inflexibilă ce transformă defectele în reguli de funcționare. Un narator neobosit basculează mecanica tragică implacabilă și o contrapune rememorării unor sărbători fabuloase din sînul familiei sale, cînd ficțiunea baleiază neașteptat, între comic și sarcastic sau între parodie și fabulă.
Altminteri, însă triada mamă-soție-fiică reprezintă singurul motiv pentru care naratorul trăiește. În rest, visul e calea de a transcende o lume avortată.
Florin Toma, unul dintre cei mai importanți stiliști ai prozei românești actuale. Scriitorul are un acut simț al limbii, el găsește mereu cuvintele cele mai potrivite, intervențiile sale la nivelul „semnificatului” sînt făcute cu deplină naturalețe și cu superioritatea unui om care știe, în orice moment, cît de mare este soliditatea terenului aflat sub el." - Tudorel Urian

"Florin Toma,(...) ultimele trepidații dinspre Urmuz si Bonciu. Nu mor haioșii cînd vor gomoșii..." - Radu Cosașu

"Florin Toma e mult prea el însuși, neînregimentat, mai degrabă solitar decît solidar cu generația sa, pentru a-l putea așeza, comod, în suita scriitorilor „postmodernisti” afirmați în intunecatul deceniu literar nouă". - Bianca Burța-Cernat

"Ghețarul lui Șerban Tomșa este o năucitoare distopie, o carte captivantă, cu scene vii, colorate, relatate alert, cu nerv și cu un haz rabelaisian, revelînd o lume nebună, condusă dupa legi stranii și proiecte funambulești."

Șerban Tomșa – "Ghețarul", editura Cartea Românească, 2009, 408 pag.

"Într-un oraș imaginar, Christiana, un amfitrion misterios a strîns laolaltă oameni de tot felul − un scriitor, un sportiv, un călugar, un profesor, un doctor, un ofițer în rezervă, funcționari pensionați, foști securiști, victime și călăi, inocenți și perverși, desfrînați și asceți − pentru a-i supune unui experiment, într-un moment în care, obosiți, plictisiți, debusolați, aceștia nu mai așteaptă nimic de la viață. Scoși din mediul lor obișnuit, smulși din rutina și frămîntările zilnice, se trezesc într-un loc mai mult decît ciudat, unde amfitrionul mefistofelic îi obligă să-și deruleze la nesfîrșit amintirile. Iar locul cu pricina devine treptat-treptat un infern... Din care personajele, mai ales halucina(n)tul Tom Kastelka, încearcă sa se elibereze prin fabulație".

"Ghețarul lui Șerban Tomșa e făcut din povești. Unele neterminate, altele neîncepute, așezate pe pagina cu gestul calm al unui dresor blînd. Aluzia culturală stă în fundal, pîndindu-l pe neștiutor, răsplătindu-l pe opusul lui și mîngîindu-i pe amîndoi. E cartea generoasă – la citire și la recitire – a unui scriitor adevărat." - Călin-Andrei Mihăilescu

"O atmosferă stranie, cu personaje nu mai puțin stranii... Momentele de realism magic, amestecul de principii și trecerea de la credibilitate la himeric sînt cultivate anume spre a ține povestea în priză fantastă. Personajele, cu nume exotice, au un fel de biografie mecanică, strînsă într-o mască și constrînsă într-o funcție. Episoadele nu țin însă cont de funcționalitatea lor epică (redusă cît se poate) și se dezvoltă baroc, făcînd golfuri de plăcere și deviind în vervă." - Al. Cistelecan

"Gheţarul lui Şerban Tomşa oferă cititorului o călătorie deopotrivă halucinantă şi amuzantă, pe apele când nervoase şi învolburate, cînd somnoroase şi line ale unui imaginar multistratificat (realist, oniric, livresc), trecîndu-l, printr-un act de prestidigitator (care aminteşte de Magicianul lui J. Fowles), din lumea românească a sfîrşitului de secol XX în toposul magic al Christianei, iar de aici în universul interior al amintirilor, coşmarurilor şi fantasmagoriilor protagonistului Tom Kastelka.
Romanul, o junglă tropicală împînzită de scurte şi numeroase liane epice, se dezvoltă după tehnica povestirii în ramă." - Gabriela Gheorghişor