MARIO VARGAS LLOSA : ADEVĂRUL MINCIUNILOR

„Pentru că este imposibil să știm ce se întîmplă cu adevărat, noi peruanii mințim, inventăm, visăm și căutăm refugiul în iluzie. Intri într-o ficțiune, în adevărul acestei minciuni și uiți de viața reală, mediocră, la care sîntem condamnați....” - Mario Vargas Llosa

Premiul Nobel 2010 pentru literatură - scriitorul peruan Mario Vargas Llosa : „A fost o surpriză enormă. Am crezut că este o glumă când am primit ştirea la telefon.”

Peter Englund, secretarul permanent al Academiei Suedeze, a anunțat ieri, joi 7 octombrie la prînz, decernarea Premiul Nobel pentru Literatura(2010), scriitorului Mario Vargas Llosa pentru „cartografierea structurilor de putere şi imaginile tranşante privind rezistenţa, revolta şi înfrângerea individului".
Cred că s-au efortat ceva pînă au reușit să concocteze fraza asta !

Vargas Llosa a mai obținut premiile Leopoldo Alas (1959), Rómulo Gallegos (1967), Premiul Național al Criticii -Peru (1967), Premiul național peruan (1967), Premiul anual al criticilor de teatru - Peru (1981), Prințul de Asturias (1986), Premiul Planeta - (1993), Miguel de Cervantes (1994), Premiul Păcii acordat de Asociaţia Librarilor Germani (1996), Premiul "Ovidius", acordat în 2005 de Uniunea Scriitorilor din România, pentru "valoarea operei literare şi contribuţia la afirmarea libertăţii de expresie.”

L-am descoperit pe Mario Vargas Llosa în 1976, cînd am găsit într-un anticariat, romanul său „Casa verde” apărut în 1970 la editura Univers, în traducerea Irinei Ionescu.
O colegă de liceu văzînd cartea, m-a întrebat dacă este vorba de o familie.
I-am răspuns, nu, e vorba de un bordel. Ochii i s-au bulbucat ca la melcul codobelc, a crezut că fac mișto, apoi subit interesată m-a întrebat dacă n-aș putea să-i împrumut cartea.
Rămăsese convinsă că e vorba de maculatură pornografică tip „Pisica în cizme”.
De, mneai era un spirit pragmatic...„mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură...”, cum spunea Vargas Llosa.

A trebuit să aștept pînă în 1985, cînd editura Univers a catadicsit să publice în colecția romanului secolului XX, „Mătușa Julia și condeierul”, în traducerea lui Coman Lupu.
Deja, Mario Vargas Llosa reprezenta un nume chiar și în România ceaușistă.
În 1986 apare subit la editura Cartea Românească, „Războiul sfîrșitului lumii”, în traducerea lui Mihai Cantuniari.
Romanul este considerat epocal de critica literară și obținerea unui exemplar (am spus obținerea, nu lectura ! cărți pe care trebuie să le ai, nu să le citești, nu-i așa?) reprezenta un adevărat blazon pentru snobimea epocii de aur.
Și în 1988, tot Cartea Românească publică, în traducerea tot a lui Mihai Cantuniari, „Conversație la Catedrala”, un excepțional roman politic.

După decembrie '89, editurile au reluat seria traducerilor din Vargas Llosa,
„Istoria lui Mayta” (1991)-trad.Mihai Cantuniari,
„Cine l-a ucis pe Palomino Molero ? ”(1991) - trad.Mihai Cantuniari,
„Elogiu mamei vitrege”(1991) - trad.Alma Maria Moldovan,
„Orașul și cîinii”(1992)-trad.Coman Lupu,
„Povestașul”(1992)-trad.Coman Lupu,
„Peştele în apă” (1995) -trad. Luminița Voina-Răuț,
„Lituma în Anzi”(1997)-trad. Mihai Cantuniari,
„Pantaleon și vizitatoarele” - trad.Mihai Cantuniari,
„Adevărul minciunilor” (1999)-trad.Luminița Voina-Răuț,
„Orgia perpetuă: Flaubert și Doamna Bovary” (2001)-trad.Luminița Voina-Răuț,
„Sărbătoarea țapului”(2002) - trad.Luminița Voina-Răuț și Mariana Sipoș,
„Scrisori către un tînăr romancier”(2003)-trad.Mihai Cantuniari,
„Paradisul de după colț”(2004)- trad.Mariana Sipoș,
„Tentația imposibilului” (2005)- trad.Mariana Sipoș,
„Teatru”(2005) - trad.Mihai Cantuniari și Alina Cantacuzino,
„Caietele lui Don Rigoberto”(2006)- trad.Gabriela Ionescu
„Rătăcirile fetei nesăbuite” (2007)- trad.Luminița Voina-Răuț.

L-am cunoscut pe Vargas Llosa la conferința de la sala Titulescu, de la Romexpo, pe 17 septembrie 2005, apoi a doua zi la conferința de la Institutul Cultural Român, unde am și obținut autografe pe absolut toate volumele pe care le aveam și le citisem din 1976 pînă atunci.
Vargas Llosa participa la lansarea primelor două volume din seria de autor de la editura Humanitas, ocazie cu care a vernisat şi o expoziție de fotografii realizate de fiica sa, Morgana.

Opera lui Mario Vargas Llosa a fost universal recunoscută ca fiind una dintre cele mai valoroase din boomul literar latino american, alături de operele columbianului Gabriel García Márquez din Columbia, argentinienilor Ernesto Sabato, Jorge Luis Borges, Julio Cortázar, cubanezului Alejo Carpentier, mexicanului Carlos Fuentes, paraguayanului Augusto Roa Bastos, guatemalezului Miguel Angel Asturias.

Născut pe data de 28 martie 1936, în Arequipa, Peru, Mario Vargas Llosa este romancier, dramaturg, critic literar, publicist, politician.
Este un autor ecletic, versatil, uneori inegal, dar remarcabil de talentat, de complex și de onest și sincer în profesiunea de scriitor.
A fost influențat de William Faulkner și de Gustave Flaubert, a fost prieten cu Gabriel Garcia Marquez, Jean Paul Satre, Simone de Beauvoir, Juan Carlos Onetti.
A scris despre Peru, Brazilia, Republica Dominicană, Franța și Tahiti, utilizînd diverse tehnici narative, precum dialogul în contrapunct în „Casa Verde”, un diapazon extins de la modernism la post-modernism, sau a povestirii înlănțuite în „Mătușa Julia și condeierul”, o bijuterie a stilului parodic, de-a dreptul profetică în ceea ce privește tabloidizarea furibundă a mass-mediei,producătoare de gunoaie senzaționaliste.
Vargas Llosa a fost și este o conștiință exemplară a Americii Latine, trasnsmutînd în artă și emoție estetică, realitatea hidoasă a corupției, mizeriei, exploatării sălbatice, machismului, rasismului și violenței omniprezente și astăzi în America de Sud.
A susținut și susține că un autentic scriitor nu trebuie niciodată să se compromită punîndu-se în slujba vreunei dictaturi și că literatura este rebeliune.

„Dacă ești ucis pentru că ești scriitor, asta înseamnă că ți s-a acordat un maximum de respect posibil.”- Mario Vargas Llosa

Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado – experiența descrisă în primul roman, „Orașul și cîinii„
(1963).
În 1953, intră la "Universitatea Națională San Marcos" din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani își ia licența în literatură cu teza „Baze pentru o interpretare a lui Rubén Darío„.
A obținut apoi un doctorat în filozofie și litere la "Universitatea Complutense" din Madrid în 1959.
Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franța unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forța epică, luciditatea și ironia sa.

Mario Vargas Llosa (în dreapta) împreună cu Gabriel Garcia Marquez (în stînga)

După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate se distanțează de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism față de regimul castrist.
Vargas Llosa a devenit membru al Academiei Regale spaniole în 1996.

„Inchiziția a interzis romanele în America latină, timp de 300 de ani.Cred că au înțeles foarte bine consecința instigatoare pe care ficțiunea o are asupra spiritului uman.” - Mario Vargas Llosa


„Războiul sfîrşitului lumii” (La guerra del fin de mundo, 1981)

„Există oameni care, cu ajutorul cuvintelor, îți dau senzația că imită gestul divin al facerii lumii. Pentru mine, marii scriitori ai lumii sînt cei care reușesc să scrie cărți care sînt geneze făcute cu ajutorul cuvintelor.
Creează universuri care pînă atunci nu existau și a căror mareție te zdrobește.
Războiul sfîrșitului lumii are dimensiunea pe care a avut-o în secolul XIX, Război
și pace. – Gabriel Liiceanu

Culegeri de povestiri
„LOS JEFES”, 1959 - debutul în volum
„DIA DOMINGO”
”LOS CACHORROS”, 1967

Romane
„LA CIUDAD Y LOS PERROS”, 1963
”LA CASA VERDE”, 1966
„CONVERSACIÓN EN LA CATEDRAL”, 1969
„PANTELEÓN Y LAS VISITADORAS”, 1973 - (ecranizat în 1976, regizor Francisco Lombardi)
”LA TÍA JULIA Y EL ESCRIBIDOR”, 1977 (ecranizat în 1990, regizor Jon Amiel, cu Keanu Reeves, Barbara Hershey, Peter Falk)
”LA GUERRA DEL FIN DEL MUNDO”, 1981
”HISTORIA DE MAYTA”, 1984
”¿QUIÉN MATÓ A PALOMINO MOLERO ?”, 1986
„EL HABLADOR”, 1987
„ELEGIO DE LA MADRASTRA”, 1988 -
„LITUMA EN LOS ANDES”, 1993
„LOS CUADERNOS DE DON RIGOBERTO”, 1997
„LA FIESTA DEL CHIVO”, 2000
„EL PARAÍSO EN LA OTRA ESQUINA”, 2002
„TRAVESURAS DE LA NIÑA MALA”, 2006

„EL SUEÑO DEL CELTA”, 2010 („Somnul celtului”, cel mai recent roman publicat de Mario Vargas Llosa)

„Un scriitor se poate mulțumi uneori doar cu talentul si cu o cultura relativă. Vargas Llosa, cand îl cunosti și stabilești un dialog pe scenă cu el, te uimește prin anvergura intelectuală. Sînt puțini scriitori care au o cultură atît de vastă. Mai e Kundera, dintre cei care sunt în viață. Aceștia doi, pe lîngă talentul formidabil, pe lîngă geniul literar, posedă o cultură care le dă anvergura intelectuală despre care vorbeam. A sta de vorbă cu ei, a discuta problemele mari ale omenirii este o bucurie fără margini.” – Gabriel Liiceanu