Orson Scott Card - Stăpînul cîntecelor

Pentru că am postat acel clasament al celor mai bune romane SF traduse şi publicate în România în anul 2008 şi, deja, am vorbit aici despre Robert Charles Wilson şi despre Dan Simmons, ne dăm seama că trebuie să spunem cîteva cuvinte şi despre celelalte două romane incluse în clasamentul nostru. Aici voi vorbi despre romanul lui Orson Scott Card, urmînd ca despre "Oryx şi Crake" să scriu altă dată.

Orson Scott Card nu este un necunoscut în România, pîna acum fiindu-i publicate seriile despre Ender şi despre Umbre. Vă spun, doar, că "Stăpînul cantecelor" a apărut în 1980, pe cînd Card avea doar 29 de ani. Cu toată vîrsta fragedă a autorului romanul este genial, o capodoperă. Nu-mi place să fac sinopsusuri ale cărţilor pe care le-am citit şi n-am s-o fac nici acum. Cu toate astea voi spune cîteva cuvinte.

Songmaster se petrece intr-un viitor îndepartat, circa 16000 de ani, povestind despre Ansset, un copil a cărui voce are puterea de a amplifica emoţiile omeneşti ceea ce-l face să fie în acelaşi timp atît un potenţial vindecător cît şi distrugător. Pregătirea sa în arta cîntului îl face sa cînte atat de frumos incît exprimă idei şi emotii mai adevărat decît prin simplă vorbire.
Romanul se bazează pe povestirea "Mikal's Songbird" - "Privighetoarea lui Mikal", povestire apărută in 1978, fiind propusă pentru premiul Nebula, pe cand autorul avea 27 de ani.

Cu toate că nu sunt un fan al homosexualităţii, ba chiar dimpotrivă, nu pot să nu fiu de acord cu autorul, care spune:

"What the novel offers is a treatment of characters who share, between them, a forbidden act that took place because of hunger on one side, compassion on the other, and genuine love and friendship on both parts. I was not trying to show that homosexuality was "beautiful" or "natural" -- in fact, sex of any kind is likely to be "beautiful" only to the participants, and it is hard to make a case for the naturalness of such an obviously counter-evolutionary trend as same-sex mating. Those issues were irrelevant. The friendship between Ansset and Josef was the beautiful and natural thing, even if it eventually led them on a mutually self-destructive path."

Dupa parerea mea, acesta este cel mai bun roman scris de Orson Scott Card pe care l-am citit. Iar Card însuşi spune ca : "This story remains one of the most emotional I've ever written."

Din paginile romanului răzbat teme ca locul geniului în lume dar şi forţa acestuia de a pătrunde şi în inimile cele mai haine, importanţa dragostei, puritatea copilăriei şi incapacitatea celor fără har de a înţelege arta adevărată. Este un roman pe care îl recomand pentru toţi iubitorii de literatură. Pentru că, înainte de a fi un roman SF, aceast roman este LITERATURĂ. Şi reuşeşte să dovedească magistral că SF-ul nu este altceva decît o ramură a literaturii...