31.07.2009

"UN SECOL DE SF"


"UN SECOL DE SF",VINERI 31 IULIE,ORA 21.30,TVR2
Documentarul american realizat de Ted Newsome în 1996 "Un secol de SF"(A Century of Science Fiction)a fost difuzat joi 31 iulie,pe TVR2,între orele 21.30-22.00 şi a trecut în revistă cîteva dintre ecranizările romanelor şi povestirilor lui H.G.Wells,de la "Maşina timpului" şi "Războiul lumilor", la "Insula doctorului Moreau","Primii oameni în lună", "Hrana zeilor","Împărăţia furnicilor","Omul care putea să facă minuni" şi "O poveste a zilelor ce vor veni".
Christopher Lee a citit comentariul.
Un alt episod (ecranizări hollywoodiene ale romanelor lui Jules Verne)al acestui documentar a fost difuzat pe TVR Cultural,după "Tema de vineri - SF-ul",grupajul moderat de Cătălin Sava,în mai.

29.07.2009

14 AUGUST : PREMIERA FILMULUI "SOŢIA CĂLĂTORULUI ÎN TIMP"


Ecranizarea romanului lui Audrey Niffenegger "The Time Traveler's Wife" va avea premiera pe 14 august în cinematografele americane.
Regia filmului îi aparţine lui Robert Schwentke,actorii sînt Rachel McAdams (în rolul Clare Abshire),Eric Bana (Henry DeTamble),Ron Livingston(Gomez),Brooklynn
Proulx(fetiţa Clare),Alex Ferris(tînărul Henry),Stephen Tobolowsky(Dr. David Kendrick).

"Soţia călătorului în timp" a apărut în româneşte în 2007 în traducerea Onei Frantz.

27.07.2009

"CORPUL ÎN IMAGINARUL VIRTUAL" - LUCIA SIMONA DINESCU


Lucia Simona Dinescu – "Corpul în imaginarul virtual"
ISBN:978-973-46-0641-2
ANUL APARIŢIEI:2007
NUMĂR PAGINI:296
FORMAT:130x200
Preţ:24.95 RON
Volum premiat la concursul de debut „Ioan Petru Culianu” din 2006.
„Apariţia calculatorului digital,a cyberspaţiului şi a biotehnologiilor a generat noi viziuni asupra fiinţei umane,perceputa drept cyborg, avatar online sau entitate transgenică.Treptat, a luat naştere un imaginar tehnocultural situat atît în planul realităţii concrete,cît şi în teoriile futuriste ale diverşilor ingineri sau artişti,care,la începutul mileniului al treilea,încă par scenarii de science-fiction. Recurgînd la conceptele postmodernismului, autoarea construieşte o perspectiva sociologică şi politologică asupra fiinţei umane,surprinsa la interfaţa dintre realitatea fizică,topografiile tehnologiilor informaţional-comunicaţionale şi imaginaţie.”
Cine nu a citit încă volumul "Corpul în imaginarul virtual",ar fi bine să îşi propună să o facă,nu de alta,dar pierde unul dintre cele mai relevante studii pe teme science fiction,venind dinspre mediul academic în ultimii douăzeci de ani.Celalalte două studii provenind din mediul academic/mainstream sînt "Videologia.O teorie tehno-culturală a imaginii globale" - Ion Manolescu (editura Polirom,2003) şi "Fenomenul science-fiction în cultura postmodernă.
Ficţiunea cyberpunk" - Florina Ilis(editura Argonaut,Cluj,2005).

Sumarul volumului Luciei Simona Dinescu este extrem de dens,dezvoltînd teme şi motive
aparţinînd science fiction-ului,cyborgul("Corpul intermediar:cyborgul),antropologiei şi sociologiei de secol XXI,fascinată de aceleaşi teme precum SF-ul,"Postumanul şi corpul transgenic","Transumanismul.Hans Moravec,limita spiritualismului tehnologic şi bioetica",literaturii fantastice,fantasy şi internetului,avatarul("Identitatea la interfaţă:avatarul")şi cyberfeminismul ("Cyberfeminismul şi corpul împuternicit".

Lucia Simona Dinescu (născută în 1977)este doctor în filologie cu o lucrare consacrată implicaţiilor culturale şi literare ale spaţiului virtual,predă seminare de literatură română contemporană la Facultatea de Litere,Universitatea Bucureşti şi este cercetător colaborator la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI).
A publicat studii şi articole în reviste precum Dilema Veche,Dilemateca,Idei în Dialog,România Literară,Secolul XXI şi a avut o rubrică săptămînală dedicată imaginii în Observator Cultural.
Este autoarea CD-ROM-ului multimedia,"Aspecte mediale ale imaginii digitale"
(CESI,2004.

26.07.2009

ROMANUL "SĂ NU MĂ PĂRĂSEŞTI" DE KAZUO ISHIGURO,ÎN CURS DE ECRANIZARE !


Au început filmările în Londra şi în Norfolk,Anglia pentru transpunerea şi adaptarea cinematografică a romanului lui Kazuo Ishiguro,"Să nu mă părăseşti"(Never let me go,2005).
Scenariul îi aparţine lui Alex Garland iar regia lui Mark Romanek.
Keira Knightley o va interpreta pe Kathy H.,eroina romanului lui Ishiguro.Andrew Garfield şi Carey Mulligan fac parte din distribuţie.

Romanul "Să nu mă părăseşti" a apărut în româneşte în 2006 la editura Polirom,în traducerea lui Vali Florescu.

"Să nu mă părăseşti"(Never let me go) poartă în mod evident amprenta specifică a romancierului britanic.Rafinamentul şi sensibilitatea autorului dau naştere unei tulburătoare poveşti de dragoste,ai cărei protagonişti sînt trei tineri care fac parte dintr-o categorie aparte de fiinţe umane: "donatori",clone,adică produse de laborator menite să furnizeze organe de schimb pentru oamenii "adevăraţi" dintr-o Anglie distopică.
Tragic,emoţionant,tensionat şi cu un final surprinzător,"Să nu mă părăseşti" este unul dintre cele mai bune romane ale lui Kazuo Ishiguro,nominalizat la premiile Arthur C.Clarke,Booker,National Book Critic Circle şi inclus pe lista celor mai bune cărţi ale anului în The New York Times,Publishers Weekly şi în numeroase alte reviste prestigioase".

24.07.2009

DILEMA VECHE : "CIVILIZAŢIA SELENISTICĂ - 40 DE ANI PE LUNĂ"

Tema numărului 284 din 23 iulie 2009,al "Dilemei Vechi" este :
"CIVILIZAŢIA SELENISTICĂ.40 DE ANI PE LUNĂ."
Proverbul chinez citat este "Cînd înţeleptul arată luna cu degetul,prostul se uită la deget".
Coordonatorul temei este Andrei Manolescu care semenază şi editorialul "Despre legăturile secrete dintre Neil Armstrong şi vîrcolaci":
"Acum patru decenii şi cîteva zile,omul păşea pe Lună.Dincolo de competiţia politică dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică,e vorba de cea mai lungă călătorie realizată pînă acum de specia umană...
...Unii cred în ştiinţă alţii în vrăjitorie.Aşa se explică poate şi popularitatea ideii (mai ales în ţări greu dezvoltate,ca România)că americanii n-ar fi ajuns de fapt pe Lună şi că totul ar fi fost o "vrăjală".

Mihai Zamfir rememorează reacţiile oficiale ale ţărilor comuniste la evenimentul aselenizării în eseul "Luna şi doi bani jumate" :
"Nu e de mirare că în România ceauşistă a anului 1969,aselenizarea americană a fost văzută nu atît ca o victorie a Statelor Unite,ci mai ales ca o înfrîngere a Uniunii Sovietice..."
Selma Iusuf în "Luna la Eminescu" (în ciuda titlului de bibliografie şcolară,este o referinţă ironică ! :)face un succint periplu de istorie literară,punctînd operele care şi-au ales ca subiect călătoria în lună,"Nemaipomenita întîmplare a a unui anume Hans Pfaal"-Edgar Allan Poe,"De la Pămînt la Lună"-Jules Verne,"Primii oamenii pe Lună"-H.G.Wells,"Poveste adevărată"-Lucian din Samosata,filmul "Călătoria în Lună"-Georges Melies,etc.
Ion Ghinoiu face o incursiune în miturile şi cultura populară românească în "Ileana Cosînzeana pe cerul înstelat",Adrian Stănică scrie despre miza ştiinţifică şi tehnologică a aselenizării,"Ţintă grea".
Liliana Nicolae scrie despre "Omul care vinde Luna",Andrei Manolescu îi ia un interviu Selenei,"Mă simt terfelită.Interviu cu Selena",iar Adina Popescu scrie science fiction,textul "Un voiaj în Lună-prin ochii unui turist oarecare" este unul satiric.
Un grupaj interesant care oscilează de la tonul serios la cel hazliu-pamfletar despre cel mai important eveniment ştiinţific şi tehnologic al secolului XX.

23.07.2009

PRIMUL FILM SF DIN ISTORIE A FOST PRIMUL FILM PREZENTAT ÎN BUCUREŞTI


Prima proiecţie de film din Bucureşti a avut loc la Grădina Teatrului Capitol în 1902,cînd publicul a putut vedea ceea ce astăzi a devenit primul film SF din istorie,"Călătoria în Lună"(Le voyage dans la lune)regizat de Georges Méliès.
"În 1902,Georges Méliès abordează în sfîrşit fantasticul-ştiinţific,recurgînd la cei doi corifei ai genului - Jules Verne şi Herbert George Wells.
Primele nouă tablouri şi finalul Călătoriei în Lună sînt inspirate de romanele De la Pămînt la Lună şi În jurul Lunii,iar restul de Primii oameni în Lună - a cărui versiune franceză apăruse de curînd.
Cîţiva astronomi îmbrăcaţi în haine de astrologi hotărăsc să meargă în Lună.
Vizitează o uzină cu maşini complicate şi naive şi asistă la turnarea unui tun gigantic.Un batalion de femei - marinari cu farmece abundente aduc obuzul în care se instalează exploratorii.Tunul este încărcat.Se comandă "foc !"
Aparatul se precipită în travelin către o Lună de ghips,care primeşte obuzul drept într-un ochi.Exploratorii părăsesc obuzul şi admiră un splendid "clar de Pămînt".

....Ştiinţa joacă,desigur un rol cu totul periferic în acest imbroglio de o amuzantă naivitate.Méliès înlocuieşte pur şi simplu bagheta magică din montările sale anterioare cu obuzul cosmic,pentru a-l introduce pe spectator într-un univers mirific.Schimbarea de recuzită nu afectează profund unitatea creaţiei sale,în care feeria magică şi feeria ştiinţifică se îngemănează şi se întrepătrund." - Ion Hobana,
"Imaginile posibilului",Editura Meridiane,1968

Grădina Teatrului Capitol din Capitală va fi readusă în circuitul public, între 24 iulie şi 23 august, printr-o serie de evenimente printre care proiecţia primului film science fiction din istorie,"Le voyage dans la lune".
Locul unde este amplasată Grădina Capitol, pe strada Constantin Mille (în apropierea Teatrului Mic),este reprezentativă pentru cultura românească a secolului XX.
Pe lîngă filme, la Grădina Capitol vor fi programate lansări de carte, spectacole de dans şi expoziţii de fotografie.
Reunite în cadrul proiectului numit Teatrul de Vară CAPITOL MMIX / © Save or Cancel, evenimentele sunt organizate de asociaţia "Save or Cancel" şi se vor desfăşura sub patronajul Ministerului Culturii şi al Direcţiei de Cultură a Municipiului Bucureşti.
Grădina Capitol va fi deschisă de marţi pînă sîmbătă,între orele 15.00 şi 23.00.

Strada Constantin Mille,este cea care coboară din Calea Victoriei şi intersectează strada Brezoianu.

21.07.2009

LIVIU RADU LA "EXPLORATORII LUMII DE MÂINE",SÎMBĂTĂ 25 IULIE,RADIO ROMÂNIA CULTURAL


La emisiunea lui Ştefan Ghidoveanu de pe RADIO ROMÂNIA CULTURAL,"EXPLORATORII LUMII DE MÂINE",sîmbătă 25 iulie,ora 13.15,este invitat membrul SRSFF şi USR,scriitorul Liviu Radu.
Tema emisiunii va fi "Science-fiction-ul şi Uniunea Scriitorilor din România".
Liviu Radu,prozator,eseist,critic,traducător,s-a născut în Bucureşti în 20.11.1948.
A debutat în 1992 în revista Quasar nr.5,cu povestirea „Faţa reală a planetei Marte“
A publicat volumele :
„Trip-Tic”(Ed. Dacia, 1999);
„Spre Ierusalim”(Ed. Allfa, 2000);
„Constanţa 1919”(Ed. ProLogos, 2000);
”Opţiunea”(Ed.Pygmalion, 2004);
„Spaime”(Ed.Pygmalion, 2004);
„Babl”(Ed. Diasfera, 2004);
”Cifrele sunt reci, numerele-s calde”(Ed. Diasfera, 2006).
”Waldemar”(Ed.Tritonic, 2007);
”Blocul câş”(Ed.Tritonic, 2008) ;
„Povestiri fantastice” (Ed.Millennium Press, 2008)
Un prolific traducător,a tălmăcit în româneşte peste 40 de cărţi.

Emisiunea "Exploratorii lumii de mâine" se difuzează în Bucureşti pe 101,3FM,bilunar,
sîmbăta între 13.15 şi 13.45PM.
Sunînd în timpul emisiunii la telefoanele ascultătorilor,311.12.40 sau 319.05.05
puteţi dacă sînteţi prompţi să cîştigaţi volume SF.
Emisiunea va putea fi ascultata live pe internet la adresa : http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx.
Lungimile de undă ale Radio România Cultural în ţară sînt :
Alexandria – 89,7 FM * Arad – 106,8 FM * Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM * Bîrlad – 102,8 FM * Bihor – 105,8 FM * Bistriţa – 101,3 FM * Botoşani – 100,8 FM * Braşov – 105 FM * Valea Prahovei – 104,1 FM* Buzău – 103,7 FM * Cîmpulung Moldovenesc – 98,7 FM * Cluj – 101 FM * Craiova – 101,1 FM* Deva – 105 FM * Focşani – 101 FM * Galaţi – 101,6 FM * Giurgiu – 102,6 FM* Harghita – 106,8 FM * Iaşi – 103,1 FM * Mangalia – 92,7 FM * Maramureş – 100,8 FM* Miercurea Ciuc – 98,4 FM * Oradea – 96,1 FM * Petroşani – 90,6 * Piatra Neamţ– 100,3 FM* Ploieşti – 104,1 FM * Rm.Vîlcea – 102,5 FM * Satu Mare – 96,1 FM * Sibiu – 103,7 FM* Suceava – 101,6 FM * Tg.Mureş – 104,9 FM * Tg.Jiu – 89,5 FM * Timişoara – 100,7 FM* Tulcea – 102 FM * Turnu Severin – 105,8 FM * Vaslui – 102,4 FM * Vatra Dornei – 107,7 FM * Zalău – 105 FM.
NU UITAŢI ! SÂMBĂTĂ 25 IULIE,LA 13.15 PE RADIO ROMÂNIA CULTURAL !

19.07.2009

FIRST CONTACT


"O întîlnire în Cosmos va distruge cu totul concepţia despre lume a omului.
Ea îi va obliga pe teologi să se întrebe dacă păcatul originar este valabil numai pentru Pămînt sau pentru întregul Univers.
Ea va mătura într-un colţişor neînsemnat tot ce ştim astăzi.

O ştiinţă veche de milioane de ani se va ivi brusc în faţa noastră.
Un soare străin,cu făpturi străine ne va face prizonieri.Cu imaginile şi cu fiinţele sale,cu dragostea şi cu ura,cu înţelepciunea şi cu trecutul acestora.
Va trebui să ne chinuim cu sentimente absolut străine nouă,plini de teama de a nu le interpreta greşit.

Va trebui să-i facem să înţeleagă pe străini propriul nostru mod primitiv de a gîndi.

Şi va trebui să începem cu multă prudenţă să căutăm şi să găsim trăsături comune
. - Winfried Bruckner - "Spuren ins All"

STELARC


La ora actuală, mintea a preluat controlul asupra trupului.
Modul de a-l privi şi a-l evalua s-a schimbat fundamental şi pentru că, aproape ca într-un delir de omnipotenţă, ni se realizează rînd pe rînd toate fanteziile de depăşire a limitelor propriei naturi.
Separat de minte, corpul devine un alter ego şi poate fi controlat şi manipulat în vederea realizării dorinţelor inconştiente ale minţii. Dar atunci ce mai este corpul?Nu mai e doar cealaltă faţă a psihicului, a minţii, ci o maşină supravegheată,
perfecţionată, revizitată şi mai ales eliberată. Eliberată de limitele impuse de natură, eliberată de un destin înscris în gene sau de ceea ce în mod accidental poate surveni în decursul existenţei.
O reflecţie asupra fiinţei umane şi a manipularii corpului este şi aşa-numita Body Art,în care, printre domeniile de explorare, se numără trupul însuşi, sexul şi chiar boala ca metaforă a unei societăţi alienate.

Pe numele său adevarat Stelios Arcadiou, artistul australian de origine cipriotă Stelarc este cel mai vestit exponent al curentului Body Art şi susţine, precum sociologul McLuhan, ca obiectele de care fiinţa umană se foloseşte constituie extensii ale corpului şi că percepţia şi modul nostru de a gîndi sunt profund modificate de folosirea acestor mijloace.
Trupul este perimat“, consideră Stelarc, şi doar fortificînd carnea noastră primitivă cu proteze biomecanice putem atinge noi niveluri de percepţie a realităţii. Urmîndu-si filosofia, dar şi inspirandu-se din anumite ritualuri de iniţiere ale indienilor americani, Stelarc a ţintit, în primele sale performance-uri, să testeze limitele fizice ale corpului uman suspendîndu-se de peste 25 de ori, cu cîrlige de otel infipte în piele, în diferite pozitii şi la diferite înălţimi. Apoi a mers mai departe, amplificîndu-şi artificial capacităţile de a interveni asupra realităţii sau sugerînd noi posibilităţi de evoluţie pentru fiinţa umană.
Stelarc şi-a cusut buzele,şi-a hibridat propriul corp cu extensii artificiale şi şi-a construit o a treia mînă, mecanică, actionata de stimuli electrici proveniţi de la muşchii abdomenului, dar şi o mînă virtuală, în măsură să manipuleze obiecte generate de calculator,să se extindă după bunul plac al artistului, să-şi multiplice degetele şi să creeze desene.
Cu alte ocazii, Stelarc şi-a amplificat undele cerebrale şi si-a stimulat electric muşchii, în timp ce cîteva boxe transmiteau publicului bătăile inimii sale, curgerea sîngelui în vene, fluxul aerului în plămani – artistul dorind să se transforme într-un cyborg.
Într-un alt performance, intitulat Body Sculpture, s-a folosit, pentru a revela "frumuseţea interiorului uman", de tehnologia gastroendoscopiei; altfel spus, şi-a filmat interiorul plămînilor,al stomacului şi al colonului.

Alte proiecte finalizate au inclus realizarea unei a treia urechi, construită chirurgical şi ataşată pe partea interioară a antebraţului stîng;cuplată cu un modem şi un computer, aceasta acţionează ca o antenă internet şi este capabilă să recepţioneze sunete RealAudio. Acum, Stelarc visează nici mai mult, nici mai puţin decît la un corp gol pe dinăuntru, deschis către primirea de organe artificiale şi de componente tehnologice. De altfel, la ora actuală,în lumina transplanturilor şi a clonării umane, termeni precum robot, cyborg, corp postuman se încarcă de semnificaţii noi. Cu care poţi să nu fii de acord, dar pe care nu le mai poţi ignora.

„Dacă am putea realiza o piele sintetică în stare să absoarba oxigen direct prin pori şi să convertim eficient lumina în substanţe chimice nutritive, am putea redesena radical corpul, eliminînd multe dintre sistemele sale redundante – organe care funcţionează prost şi să minimalizăm acumularea de toxine în chimia organismului“, crede Stelarc.
Pe lîngă opera Natashei Vita-More, curator al Centrului Transhumanist de Artă & Cultură,teme transhumaniste apar în artele vizuale şi în performance-uri.
Carnal Art,o formă de sculptură creată de artistul francez Orlan,utilizează corpul uman ca mediu şi ca metodă,chirurgia plastică.
Comentatorii nu au uitat să menţioneze "contribuţia" defunctului Michael Jackson în utilizarea tehnologiei(chirugia estetică,produsele farmaceutice anti-melanină,
terapia de oxigenare hiperbarică)pentru transformarea imaginii sale artistice, încercînd să şteargă atributele rasei,sexului şi vîrstei.
Sîrboaica Marina Abramovic şi americanul Matthew Barney explorează teme similare transhumanismului,privind transformarea corpului uman.
În showul din 2005 de la Massachusetts Museum of Contemporary Art,intitulat
"Becoming Animal",doisprezece artişti au prezentat artefacte evidenţiind efectul tehnologiilor asupra ştergerii graniţelor dintre uman şi non-uman.
Science fiction-ul a avut primordialitatea imaginării şi discutării aspectelor legate de consecinţele proliferării tehnologiilor inclusiv ceea ce transhumaniştii numesc acum "technologically enhanced human life".
Diferenţa majoră este dată de prudenţa abordării de către science fiction a consecinţelor apariţiei fiinţelor postumane sau oamenilor cu "îmbunătăţiri" tehnologice sau genetice.
În science fiction,există şi texte avertisment care semnalează posibilităţile distopic-apocaliptice ale bioingineriei aplicate speciei umane.
Înainte ca transhumanismul să devină o mişcare explicită,multe dintre temele şi conceptele utilizate astăzi de transhumanism,au fost create de cyberpunk
,în romanele "Neuromancer"(1984)-William Gibson şi "Schismatrix"(1985)-Bruce Sterling.
De asemeni,"Blood Music"(1985)-Greg Bear,"The Xenogenesis Trilogy"(1987–1989)-Octavia Butler,"The Beggar's Trilogy"(1990–94)-Nancy Kress,"Permutation City"(1994),"Diaspora"(1997)-Greg Egan,"The Bohr Maker"(1995)-Linda Nagata;"Oryx and Crake"(2003)-Margaret Atwood;"Particulele elementare"(1998) şi "Posibilitatea unei insule"(2005)-Michel Houellebecq,"Glasshouse"(2005-Charles Stross,sînt texte fundamentale astăzi pentru transhumanism.

15.07.2009

PREMIILE SHIRLEY JACKSON 2008


Premiile Shirley Jackson pentru 2008 ("for outstanding achievement in the literature of psychological suspense, horror and the dark fantastic")au fost acordate la Readercon 20(Burlington, Massachusetts,S.U.A),pe data de 12 iulie 2009,cu ocazia Conferinţei despre literatura imaginativă.
Cîştigătorii şi nominalizaţii sînt:
ROMAN
"The Shadow Year"-Jeffrey Ford (William Morrow)
Nominalizaţi:
"Alive in Necropolis"-Doug Dorst (Riverhead Hardcover)
"The Man on the Ceiling"-Steve Rasnic Tem & Melanie Tem (Wizards of the Coast Discoveries)
"Pandemonium"-Daryl Gregory (Del Rey)
"The Resurrectionist"-Jack O’Connell (Algonquin )
"Tender Morsels"-Margo Lanagan (Knopf Books for Young Readers)

NUVELĂ
"Disquiet"-Julia Leigh (Penguin/Hamish Hamilton)
Nominalizaţi:
"N"-Stephen King (Just After Sunset, Scribner)
"Dormitory"-Yoko Ogawa (The Diving Pool, Picador)
"Living With the Dead"-Darrell Schweitzer (PS Publishing)
"The Long Trial of Nolan Dugatti"-Stephen Graham Jones (Chiasmus)

NUVELETĂ
"Pride and Prometheus"-John Kessel (F&SF)
Nominalizaţi:
"Hunger Moon"-Deborah Noyes (The Ghosts of Kerfol)
"The Lagerstatte"-Laird Barron (The Del Rey Book of Science Fiction and Fantasy)
"Penguins of the Apocalypse"-William Browning Spencer (Subterranean: Tales of Dark Fantasy)
"The Situation"-Jeff VanderMeer (PS Publishing)

POVESTIRE
"The Pile"-Michael Bishop (Subterranean Online, Winter 2008)
Nominalizaţi:
"68° 07’ 15"N, 31° 36’ 44"W"-Conrad Williams (Fast Ships, Black Sails)
"The Dinner Party"-Joshua Ferris (The New Yorker, 08/11/08)
"Evidence of Love in a Case of Abandonment:One Daughter’s Personal Account"-M. Rickert (F&SF, Oct/Nov 2008)
"The Inner City"-Karen Heuler (Cemetery Dance #58, 2008)
"Intertropical Convergence Zone"-Nadia Bulkin (ChiZine, Issue 37, 2008)

CULEGERE DE POVESTIRI
"The Diving Pool"-Yoko Ogawa (Picador)
Nominalizaţi:
"Just After Sunset"-Stephen King (Scribner)
"Wild Nights!"-Joyce Carol Oates (Ecco)
"A Better Angel"-Chris Adrian (Farrar, Straus, and Giroux)
"Dangerous Laughter"-Steven Millhauser (Knopf)
"The Girl on the Fridge"-Etgar Keret (Farrar, Straus, and Giroux)

ANTOLOGIE
"The New Uncanny"-Sarah Eyre and Ra Page, eds. (Comma)
Nominalizaţi:
"Bound for Evil"-Tom English, ed. (Dead Letter)
"Exotic Gothic 2:New Tales of Taboo"-Danel Olson, ed. (Ash-Tree)
"Fast Ships, Black Sails"-Ann & Jeff VanderMeer, eds. (Night Shade)
"Shades of Darkness"-Barbara & Christopher Roden, eds. (Ash-Tree)

Primele Premii anuale Shirley Jackson Awards (pentru 2007)au fost acordate pe 20 iulie 2008 la Readercon Conference on Imaginative Literature,care a avut loc în Burlington, Massachusetts,S.U.
Juriul a fost compus din John Langan, Sarah Langan, Paul G. Tremblay şi F. Brett Cox.
Premiile s-au acordat următoarelor categorii:
Roman:"Generation Loss"-Elizabeth Hand
Nuvelă:"Vacancy"-Lucius Shepard
Nuveletă:"The Janus Tree"-Glen Hirshberg
Povetire:"The Monsters of Heaven"-Nathan Ballingrud
Culegere:"The Imago Sequence and Other Stories"-Laird Barron
Antologie:"Inferno",editor Ellen Datlow

14.07.2009

IN MEMORIAM CHARLES N.BROWN (1937-2009)


Charles N. Brown,editorul şi cofondatorul semiprozine-ului Locus în 1968 a încetat din viaţă la 72 de ani,pe 12 iulie.
Charles Brown a fost şi un celebru fan SF,întrecut poate doar de Forrest J.Ackerman.
Charles Nikki Brown s-a născut pe 24 iunie 1937 în Brooklyn (New York).
A urmat cursurile City College din New York,între 1956-59 a fost în US Navy şi-a obţinut o diplomă (Bachelor of Science) în fizică şi inginerie.
A devenit fan SF în anii 50 ai secolului trecut,o pasiune de care nu s-a mai despărţit niciodată.
A fost căsătorit de două ori,cu Marsha Elkin (1962-69,care l-a ajutat să fondeze
Locus şi cu Dena Benatan (1970-77),co-editoare a revistei.
S-a mutat la San Francisco în 1972,lucrînd ca inginer în domeniul nuclear pînă în 1975 cînd s-a dedicat SF-ului.
Din 1973,biroul revistei Locus a fost de fapt locuinţa lui Charles Brown,situată pe colinele din Oakland.
A fondat Locus în 1968 împreună cu Ed Meskys şi Dave Vanderwerf,un fanzin de ştiri ce avea o singură coală,destinat să ajute Boston Science Fiction Group să cîştige licitaţia desfăşurării Worldcon-ului.
Locus a fost nominalizat la primul Premiu Hugo Award în 1970,iar Brown a devenit cel mai bun autor din fandom în acelaşi an.
Locus a cîştigat în 1971 primul din cele 29 de Premii Hugo obţinute.

Brown a transformat Locus în placa turnantă mondială a fandomului SF,un tezaur de informaţii,recenzii,interviuri,ştiri,bibliografie.
În colaborare cu William G.Contento,a început în anii 80 să compileze volumele bibliografice "Science Fiction,Fantasy & Horror".
Brown a fost primul recenzent al revistei Asimov's; a scris "Best of the Year summary" pentru antologiile anuale ale lui Terry Carr(1975-87);a editat numeroase antologii SF,a susţinut numeroase dezbateri la convenţii americane şi la Worldcon-uri,a fost frecvent Guest of Honor,speaker şi a făcut parte din jurii SF care au acordat premii importante.
Editorul executiv,Liza Groen Trombi îi va continua pasiunea,entuziasmul şi determinarea ca editor şef al revistei Locus.Lui Charles N.Brown i se va dedica sumarul revistei Locus din august.
R.I.P.

12.07.2009

EARTH 2100 : UN SCENARIU APOCALIPTIC


Oraşele au fost abandonate iar populaţia mondială a scăzut cu 90%.
Lumea a devenit un haos climatic,mega-uraganele urmate de diluvii musonice,bîntuie la latitudinea Europei.În alte zone odinioară locuite,deşerturi sahariene ocupă ceea ce altă dată erau pământuri fertile.

Documentarul televiziunii ABC,"Earth 2100" prezentat de Bob Woodruff,ne înfăţişează următorii 91 de ani ai omenirii.
Pare science fiction ? Potrivit unor savanţi de renume,este posibil ca aceasta să fie moştenirea pe care o vor primi copiii şi nepoţii noştri.
Sîntem la un punct de cotitură iar deciziile luate astăzi vor determina dacă specia umană,aşa cum o ştim,va supravieţui sau nu.
Viitorul omenirii are mai multe creode,linii de probabilitate.
O linie este cea curentă,"business as usual".
Urmînd această creodă,în 100 de ani,suprapopularea,epuizarea resurselor şi schimbările climei vor converge într-un final apocaliptic,războaiele,foametea şi epidemiile vor decima umanitatea.

Lucy s-a născut pe 2 iunie 2009 în Miami şi încă trăieşte în 2100.
Lucy,eroina documentarului descrie,catastrofele climatice şi biologice care culminează cu o super-epidemie de gripă ("febra caspică")ce cvasi-distruge umanitatea în 2100,cînd ea,una dintre cele mai în vîrstă persoane de pe Pămînt transmite cunoşterea acumulată,nepotului ei.
"Earth 2100",un documentar (de două ore)produs şi prezentat de reţeaua americană ABC,a fost difuzat pe 2 unie 2009.Scenariul a fost scris de Josh Neufeld şi Abigail Thomas,regia îi aparţine lui Rudy Bednar.
Realizatorii documentarului şi-au propus să imagineze un scenariu catastrofic (a worst-case future)prin dezvoltarea consecinţelor schimbării climei,suprapopulării, risipei resurselor şi neintervenţei societăţii civile a globului.
Filmul este o combinaţie a predicţiilor unor savanţi,istorici,antropologi şi economişti ca Jared Diamond, Thomas Homer Dixon, Peter Gleick, James Howard Kunstler, Heidi Cullen, and Joseph Tainter.Etapele înfăţişate sînt 2015, 2030, 2050, 2085 şi 2100.Producătorul Michael Bicks declara,"înfăţişăm cel mai catastrofic scenariu posibil pentru civilizaţia umană.Nu avem pretenţia să susţinem că aşa se vor petrece lucrurile,ci dacă ghemul de ameninţări serioase la adresa planetei,va continua să crească,este posibil să existe catastrofe la scară mondială".
Nu trebuie neapărat să se întîmple în acest mod.
Creoda a doua ne înfăţişează cum va evolua viitorul nostru dacă se ia atitudine şi omenirea se pregăteşte să acţioneze în următorii 10-15 ani pentru a contracara ceea ce ne va conduce la dispariţia ca specie.
De-a lungul istoriei planetei au existat cinci extincţii în masă ale speciilor,în fiecare dintre acestea au dispărut cam jumătate din speciile existente atunci datorită vulcanismului violent,schimbările abrupte şi masive ale climei,meteoriţilor.
Sîntem acum în anticamera celei de a şasea extincţii în masă,una provocată de noi înşine.Pare fantasmagoric ?
Arheologia ne demnonstrează contrariul.
Fiecare societate care intrat în colaps a fost convinsă,că finalul este doar o iluzie.Cetăţenii imperiului roman sau membrii civilizaţiei maya erau convinşi că se poate amîna sau evita sfîrşitul.
Creşterea prea rapidă a populaţiei,epuizarea resurselor,au condus la foamete şi războaie iar epidemiile şi seceta au dat lovitura fatală.Civilizaţii întregi s-au prăbuşit incapabile să lupte pe mai multe fronturi cu evenimente simultane.
Cu toate acestea,v-aţi întrebat vreodată de ce după optimismul anilor 50-70 a fost înlocuit de un catastrofism apocaliptic ?
De ce ştiinţa şi tehnologia par că nu mai oferă soluţii şi răspunsuri şi sînt înlocuite de angoasă,defetism,debusolare,lipsă de orizont şi imaginaţie ?
De ce din anii 80 ai secolului trecut,omenirea este permanent ţinută în stare de alertă mentală,pedalîndu-se aproape exclusiv pe scenarii şi imagini de coşmar ?

The Future: It's Nearer Than We Think

UPDATE Ce părere vă face acest filmuleţ? http://www.happyfish.ro/lumea_lui_hancu/oscar_nobel_si_multi_bani/
Poate vă schimbaţi opinia.

07.07.2009

BAUDRILLARD,BARICCO,DAWKINS & SHERMER


Editura IDEA
Jean Baudrillard-"Simulacre şi simulare"
(Simulacres et Simulation,1985)
traducere: Sebastian Big
colecţia Panopticon
ISBN: 973791374-6
Format: 23x14 cm ,120 pagini
Preţ: 19 lei
Jean Baudrillard (29.07.1929 – 6.03.2007)a fost unul dintre cei mai interesanţi şi profunzi filosofi ai ultimelor decenii.
Categoric mesajul său,asociat en passant postmodernismului şi post-structuralismului se va dovedi actual cînd aceste "isme" vor fi uitate.
Baudrillard a aprofundat interacţiunea dintre realitate,simboluri şi percepţia societăţii,analizînd modul în care imaginile,vehicularea şi manipularea omniprezentă a acestora,modifică,alterează,transformă mentalul uman.
Ne transformăm în vampiri oculari,sîntem covîrşiti de un tsunami zilnic de imagini,pentru că societatea modernă înlocuieşte realitatea cu frînturi de realitate montate în aşa fel încît să ne dea iluzia realităţii.
Realitatea este înlocuită de simboluri şi semne,experienţa umană a devenit o simulare a realităţii.
Se simulează orice,oricînd,oriunde iar simulacrele sunt constructe ale mediei care crează pseudorealitatea sau realitatea percepută prin mijloacele de comunicare în masă.
Originea simulării şi simulacrele este o consecinţă a intrării în era post-industrială,în care progresul tehnologic este utilizat pentru a opaciza inclusiv limbajul şi percepţia umană asupra realităţii.Distincţia dintre realitate şi reprezentarea acesteia,se şterge pe zi ce trece.
Păşim în epoca hiper-realităţii,în care obiectele reale sînt înlocuite de
significanţi,de imaginea lor
"The Matrix"(1999),filmul fraţilor Wachowski a fost influenţat de gîndirea lui Jean Baudrillard.
"Matrix" este o celebrare a ideilor lui Baudrillard şi o "simulare" a acestora.
Aluziile filmului sînt fie directe fie voalate.
Într-o scenă de început,Neo ascunde un soft ilegal într-un volum cu titlul "Simulare şi simulacre".Morpheus se referă la lumea reală din afara Matricei ca la "deşertul realului",citîndu-l pe unul din discipolii lui Baudrillard,Slavoj Žižek care a scris lucrarea "Bun venit în deşertul realului".
În scenariul original al filmului,Morpheus cita explicit din studiul lui Baudrillard.
Îmi dau seama acum,că Philip K.Dick avusese în anii 60-70 ai secolului trecut exact aceleaşi intuiţii ca şi Baudrillard,referitoare la natura realităţii şi la modul în care o percepem,la "simulare şi simulacre".Dick a transpus aceste viziuni într-o formă literară,creînd unele dintre cele mai percutante texte despre iluzia realităţii.

Alessandro Baricco - "Barbarii.Eseu despre mutaţii"
(I barbari.Saggio sulla mutazione)
Traducere : Dragoş Cojocaru
Colecţia: Paşi peste graniţe,editura Humanitas
"Un cor al Casandrelor deplînge pe multiple voci decăderea culturii contemporane sub asalul barbarilor consumatori de divertisment din ziua de azi.În răspăr cu acest cor,în eseurile publicate în anul 2006 în foileton, Alessandro Baricco se opreşte asupra cîtorva fenomene ale lumii contemporane,încercînd să înţeleagă în ce direcţie ne poartă. Vinul, fotbalul, cartea sunt printre acestea, alături de „imperiul Google", stăpîn peste milioane de link-uri ce alcătuiesc universul cunoaşterii noastre. O privire retrospectivă aruncata secolului XIX, asupra destinului Simfoniei a IX-a de Beethoven şi asupra a două tablouri ale lui Ingres,îl ajută să desprindă semnificaţia schimbărilor ce ne aşteaptă. Pentru Baricco, barbarii de care ne temem atît nu vin din afară,ei sînt sămînţa unei noi lumi sădită în noi înşine, sîntem noi aşa cum vom arăta după ce se va săvîrşi opera de mutaţie care se anunţă".

"ALESSANDRO BARICCO (născut în 1958 la Torino) este unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni de azi. A obţinut licenţa în filosofie cu o lucrare condusă de Gianni Vatimo. Îndrăgostit de muzică, a început prin a scrie cronici muzicale, dar notorietatea i-au adus-o scrierile literare, şi în primul rând monologul Novecento (1994, trad. rom. Humanitas, 2003) şi romanele publicate începând cu anii 1990. În 1993 a iniţiat o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul Dragostea e un pumnal, prin care încearcă să arunce o punte între lumea poeziei şi publicul larg. După experienţele din radio şi televiziune, a înfiinţat la Torino o şcoală dedicată tehnicilor narative, în care a abordat problemele prozei în epoca computerului. În ciuda tuturor acestor preocupări,Baricco
crede că „a scrie este un gest vechi, artizanal şi individual“.
CĂRŢI:"Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini"(1988),"L'anima di Hegel e le mucche del Wisconsin"(1993),"Castelli di rabia"(1991, trad. rom."Castele de furie", Humanitas, 2007),"Oceano mare"(1993)-trad.rom, Premiul Viareggio),"Seta" (1996),"City"(1999),"Senza sangue"(2002),"Omero,Iliade"(2004),"Questa storia"(2005)".

Richard Dawkins - "Ceasornicarul orb"
Colectia: Ştiinţa, editura Humanitas
"Cartea pe care ar fi scris-o Darwin dacă ar fi trăit în zilele noastre".
"Richard Dawkins a adus evoluţia la zi." (The Times)
"După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele "verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi a raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism (selecţia naturală). Ceasornicarul orb e o demonstraţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărţi de biologie".

Michael Shermer - "De ce cred oamenii în bazaconii.Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vremurilor noastre"
Editura Humanitas
"La 150 de ani de la apariţia Originii speciilor şi după nenumărate confirmări aduse de genetică, există încă destui oameni care nu cred în evoluţionism. Alţii susţin ca Aristotel şi-ar fi copiat sistemul de gândire de la ipotetici filozofi africani. Mulţi oameni cred în parapsihologie sau îşi închipuie că au fost răpiţi de extratereştri. Psihoterapeuţi prea încrezători în tehnici discutabile sădesc în minţile femeilor false amintiri – cu consecinţe tragice. Un cosmolog îşi închipuie că teoria lui poate demonstra existenţa lui Dumnezeu. Cum apar toate aceste bazaconii? Ce anume din alcătuirea noastră favorizează superstiţiile şi prejudecăţile? Ce ne întunecă raţiunea şi de ce o luăm razna? La aceste întrebări răspunde pe larg Michael Shermer, un istoric al ştiinţei cu studii de psihologie, scepticul numărul unu al Americii zilelor noastre. Iar rezultatul e o impecabilă lecţie de gîndire critică, necesară chiar şi minţilor celor mai lucide, pentru că, la urma urmei, pe toţi ne pândesc bazaconiile".

05.07.2009

EXTRATERESTRUL DIN DOETINCHEM


"Extraterestrul" se află în oraşul olandez Doetinchem şi reacţionează
la stările psihice umane,schimbîndu-şi culoarea în funcţie de prevalenţa emoţiilor locuitorilor oraşului.
Din 2005 de cînd proiectul (început în 1998) arhitectului Lars Spuybroek şi sculptorului Q.S. Serafijn, a fost instalat în Doetinchem,sculptura intitulată D-Tower a arborat 45% din timp culoarea fericirii,30% culoarea urii şi numai 20% pe cea a dragostei.
D-Tower este un hibrid care asigură coerenţa între mai multe medii de comunicare,
arhitectura fiind parte a unui sistem interactiv-relaţional.

Structura are 12 metri înălţime,avînd o suprafaţă complexă,generată pe calculator,
foarte asemnătoare cu un arc gotic,în care "picioarele" şi "corpul" fac parte din acelaşi continuum.
Materialul este răşină epoxidică ranforsată cu polistiren.
"Extraterestrul" este conectat direct la un website pe care locuitorii oraşului îşi descriu stările afective."Fericirea" este definită de o nuanţă de albastru-violet,"ura" de un verde biliar,"dragostea" de un roşu carmin,"frica" prin galben.

Cu "extraterestrul" se comunică prin website-ul dedicat iar cetăţenii din Doetinchem postează zilnic informări privind dispoziţia lor.Aceste înregistrări sunt procesate şi transpuse într-un grafic,"Emotion Landscapes" care este postat pe site.
Cele patru stări primare sunt reprezentate de patru culori,care sunt proiectate asupra "extraterestrului".
În capsula plasată dedesubtul structurii,se pot lăsa mesaje personale.
"Extraterestrul" are posibilitatea de a trimite mesaje de dragoste pe adresele de unde s-a generat "ură".
La sfîrşitul fiecărui an,se premiază cu 10.000EUR adresa de unde s-au generat
emoţiile cele mai intense.

Creatorul acestui proiect,Lars Spuybroek a absolvit Universitatea Tehnică din Delft în 1989.
În 1990,Spuybroek a primit Premiul Archiprix pentru proiectul Palazzo Pensile,noul palat al reginei Beatrix a Olandei.
Prin intermediul proiectului pavilionului de pe insula Neeltje Jans (1993-1997),
Spuybroek a căpătat reputaţie şi notorietate internaţională.Pavilionul are un interior mobil-interactiv iar vizitatorii pot tranforma pînă şi lumina şi sunetul.
Pavilionul are o structură cu geometrie continuă,podeaua,pereţii şi tavanul convergînd într-un unic continuum.
Criticul de arhitectură,Charles Jencks a considerat acest pavilion ca fiind o capodoperă greu de depăşit,în volumul său "The New Paradigm of Architecture".
Spuybroek şi-a numit stilul arhitectonic,"blobitectură",delimitîndu-se de futurism şi organicism.Prin volumele sale "NOX: Machining Architecture"(2004) şi "The Architecture of Continuity"(2008)şi-a expus concepţiile despre artă şi arhitectură.
În 2001 Lars Spuybroek a fost numit Profesor de Digital Design la Universitatea Kassel(Germania).Pînă în 2006 a predat şi la Columbia University,New York.Din 2006 este Profesor de Design Architectonic la Georgia Institute of Technology,Atlanta,SUA.

"Meet Dave" - de Brian Robbins (2008)


Prietenul Dario Pecarov mi-a sugerat să văd un film şi l-am ascultat. http://dariopecarov.wordpress.com/2009/06/15/meet-dave-sau-cum-sa-razi-sefe/

L-am văzut ieri. "Meet Dave", un film de Brian Robbins, cu Eddie Murphy şi alţii. O comedie SF, film de familie, uşurel, drăguţ dar care te ţine. Şi râzi, dom'ne...

Un echipaj de pitici care conduc o navă de formă umanoidă, vine pe pământ pentru a încerca salvarea propriei civilizaţii ameninţate de o catastrofă energetică iminentă. Şi se încurcă, nava nu echipajul, cu o pământeancă! Şi fiul acesteia.

Cam atât. Nu-i mult, dar cred că puteţi fi interesaţi de el, dacă doriţi o după amiază liniştită, care să nu vă obosească prea mult.

Simon Spurrier - Cronicile apocalipsei - Supravieţuitorul


"Afterblight Chronicles - The Culled"

"Cronicile apocalipsei - Supravieţuitorul" - editura Millenium Press 2009, traducerea Mircea Pricăjan
Eram copil şi am deschis, din curiozitate, o carte din biblioteca tatălui meu. Prima frază m-a şocat şi mi-a rămas întipărită şi astăzi: "Monstrul plângea ca un copil". Vă invit să-mi spuneţi care era acea carte.
Poate că începutul lui "The Culled" nu este atât de şocant dar, cu siguranţă, pentru fiul meu o să fie un roman la fel de şocant. Chiar dacă limbajul este frust. Asta referindu-mă la ce-i dai copilului să citească - o carte porno care se consideră artă sau una care spune clar, de la început - sunt porno. Nu mă refer la acest roman dar, pentru pudibonzi, limbajul ar putea părea exagerat (eufemistic vorbind).
Cum nu-mi place să spoilăresc, dragul meu Urs - ştiam ce înseamnă termenul :-), o să încerc să vă trezesc interesul fără s-o fac.
Un killer fost MI6, este personajul principal al acestui roman post-apocaliptic, în care o Molimă a ucis cea mai mare parte a populaţiei globului. Şi, aşa cum se întâmplă în situaţiile de criză cam peste tot în lumea noastră, apare şi personajul salvatorului în persoana unui lider de cult religios - conducatorul Biserii Apostolice a Zorilor Redescoperiti, John-Paul Rohare Baptiste, care a scăpat datorită intervenţiei divine! (Avem şi noi salvatorul nostru. Nu, nu, nu este preot, e doar preşedinte. Şi mai avem şi alte asemenea pesonaje ce se cred salvatoare - scuzaţi digresiunea). Spurrier ironizează acest refugiu în religie. Şi romanul curge în direcţia corectă - acţiune, acţiune şi distracţie. Citiţi-l, nu aveţi nimic de pierdut, n-o să vă ia prea mult.
Spurrier, autor de comicsuri, scrie un roman care te prinde, te ţine şi, prin ritm, te lasă fără suflare. Nu e Dostoievski, nu e Alain Robbe-Grillet, nu e King, nu e Dan Simmons şi nu e nici Dănuţ Ungureanu, Liviu Radu, Sebastian Corn, Fărcăşan, Baciu, Colin sau Genescu. E Gerard de Villiers da', sincer, câţi dintre noi n-am devorat, la un moment dat, aventurile prinţului Malko Linge?
Distracţie plăcută.
O notă suplimentară despre traducerea foarte bună a lui Mircea ca şi pentru politica editurii. De ce să nu recunoaştem - poate asta e calea prin care să atragem tinerii, nu academismul, ci apropierea de ei. Felicitări, nene Urs!

04.07.2009

FLORIN MANOLESCU - "MENTALIŞTII", LA EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ


Cel de al doilea volum de povestiri al criticului,istoricului literar şi autorului Florin Manolescu,a apărut la editura Cartea Românească.
Culegerea se intitulează "MENTALIŞTII.Alte nouă povestiri incredibile".
De ce alte nouă ?
Pentru că în 2002,Florin Manolescu a publicat la editura Humanitas,volumul "Misterul camerei închise:nouă povestiri incredibile",în colecţia "Cartea de pe noptieră",
despre care Mircea Opriţă scria "Privită în ansamblu,culegerea de proză scurtă a lui Florin Manolescu este indiscutabil reuşită.Şi ca SF,şi ca literatură pur şi simplu".
"Mentaliştii.Alte nouă povestiri incredibile" – Florin Manolescu
Editura „Cartea Românească”,2009
Preţ: 21,95 lei
ISBN: 978-973-23-2868-2,280 pag.,format :130x200
„Un soi de tales of unexpected scrise absolut din plăcere,fără cea mai mică urmă din tradiţionalele obsesii ale literatului nostru.” (Dan C. Mihailescu)
"Mentaliştii - o carte magică, a cărei vrajă nu se destramă odată cu ultima povestire, ci chiar atunci începe să acţioneze".
"Incredibile, dar foarte convingătoare prin inventivitatea şi prin consistenţa lor, deci adevărate, cele Alte nouă povestiri ale lui Florin Manolescu îşi răsfaţă cititorii, invitîndu-i să se ia în serios şi oferindu-le în schimb tot ceea ce aceştia şi-ar putea dori într-o zi de sărbătoare : personaje cu miez, numeroase conflicte cînd grave, cînd hazlii, intrigă cu firele bine întinse şi cu răsturnări caleidoscopice de timp sau de situaţie la Berlin, Paris, Viena, Roma şi, bineînţeles, Bucureşti, dialoguri incisive, ironie duioasă, humor adolescentin şi, din cînd în cînd, un val de melancolie feminină, reverberată muzical.
Dacă ar fi fost prozator şi dacă ar fi trăit în România anilor 2000, sucitul cavaler de La Mancha, mentalistul tuturor mentaliştilor, n-ar fi scris altfel. Transpare în ceea ce scrie Florin Manolescu o încredere, greu de regăsit acum printre profesioniştii literaturii,în forta incantatorie a textului, în puterea lui de a izbăvi dacă nu lumea, cel puţin pe autorul lui. […] În joaca lor de-a realismul magic românesc,prozele scurte ale lui Florin Manolescu sînt o lectura cel puţin încîntătoare". (Iulia Popovici)

Florin Manolescu - "Misterul camerei închise.
Nouă povestiri incredibile"

Editura Humanitas,Colecţia "Cartea de pe noptieră",2002
"Poveşti incredibile? Numai un naiv îşi poate închipui că sînt inventate.Şi-apoi, vedeţi dumneavoastră, mai toate au fost date la gazetă. Nu se poate să iasă fum fără foc. De pilda femeia aceea ucisă în camera încuiată pe dinăuntru... Aici e vorba de documente strict secrete, e limpede că orice urmă a fost ştearsă cu grijă.
V-aţi gîndit vreodată serios la inteligenţa furnicilor?
Sau bărbatul care dispare în trecut – s-a demonstrat teoretic că lucrul e posibil. Aţi înţeles ce s-a întamplat cu maestrul Kudini, aţi urmărit cu atenţie elefantul? Cît despre povestea cu ascensoarele, cine nu ştie că obiectele îti fac figuri şi că au o viaţă a lor, care seamănă cu a noastră?
Poveşti incredibile? Nicidecum? Pe mine m-au cam speriat. Oare cît ştim despre lumea în care trăim?" - Florin Manolescu

Florin Manolescu (critic, istoric literar, prozator) s-a născut în Bucureşti, la 11 ianuarie 1943.
Studii de filologie română şi germană la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1963–1968).
Din 1968 pînă în 1990, asistent la Catedra de literatura română a aceleiaşi facultăţi, conferenţiar din 1990.
Din 1993 lector, din 1995 profesor la Seminarul de romanistică al Universităţii Ruhr din Bochum, Germania.
Cronicar literar cu rubrică permanentă în revistele literare Amfiteatru (1967–1968), România literară (1969), Argeş (1969–1971), Contemporanul (1982–1983) şi Luceafărul (1990–1993).
Autor al volumelor: "Poezia criticilor"(Editura Eminescu, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor),"Literatura S.F."(Editura Univers, 1980),"Caragiale şi Caragiale:Jocuri cu mai multe strategii"(Editura Cartea Românească-1983,ediţia a II-a,Humanitas-2002),"Litere in tranziţie"(Editura Cartea Românească,1998),"Misterul camerei închise.Nouă povestiri incredibile (Humanitas, 2002),"Enciclopedia exilului literar romanesc. 1945-1989"(ed.Compania-2003,Premiul Institutului Cultural Român).
Autor (selecţie,introducere,cronologie,note biobibliografice) al antologiei "The Phantom Church and Other Stories from Romania" (University of Pittsburgh Press, 1996);a tradus un volum de studii de imagologie romano-germana de Klaus Heitman ("Oglinzi paralele", Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996); a colaborat cu articole de sinteză la "Dicţionar de literatura română" (Editura Univers, 1979) şi la "Dicţionarul scriitorilor romani (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1995) .

01.07.2009

ANDREAS ESCHBACH - „FILMUL ISUS”, LA EDITURA RAO


La editura RAO, a apărut romanul lui Andreas Eschbach – „Filmul Isus” (Das Jesus Video,1998), al cărui titlu în anii trecuţi era vehiculat ca
„Videograma Isus”.


Traducerea : Frederica Dochinţoiu
700 de pagini, dimensiuni:10,7x17,8 ; 34,99 lei
Editura RAO, 2009
Ce caută instrucţiunile de utilizare ale unei camere de filmat într-un mormânt vechi de 2000 de ani ? O cameră de filmat care nu urmează să fie lansată pe piaţă decît în cîţiva ani?
Exploratorul Stephen Foxx are o singură explicaţie: cineva trebuie să fi încercat să îl filmeze pe Isus Hristos. Aşadar, scheletul din mormânt aparţine unui om din viitor? Şi dacă da, ce a descoperit el ?



Andreas Eschbach (născut pe 15 septembrie 1959, în Ulm) – autor german de SF şi de thrillere.
A studiat ingineria aerospaţială la Universitatea din Sttutgart şi după absolvirea facultaţii a lucrat ca programator.
A început să scrie povestiri de la vîrsta de 12 ani.
Primul text publicat a fost „Dolls”, care a apărut în 1991 în revista germană “C't”, dedicată computerelor.
Primul roman publicat a fost „Die Haarteppichknüpfer” (1995), tradus în engleză cu titlul „The Carpet Makers” în 2005. Succesul a venit odatã cu romanul „Das Jesus Video”.


Romane publicate :

Die Haarteppichknüpfer” (1995)
Solarstation” (1996)
Das Jesus Video” (1998), ecranizat în 2003 de televiziunea germană PRO 7, în regia lui Sebastian Niemann.
Kelwitts Stern” (1999)
Quest” (2001)
Eine Billion Dollar” (2001), transpus în 2003 ca scenariu radiofonic în Germania
Der Letzte seiner Art” (2005)
Der Nobelpreis” (2005)
Ausgebrannt” (2007),tradus în 2008 în româneşte la editura RAO,cu titlul „Secătuit”
Exponentialdrift” (roman serializat în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung)
Das Buch von der Zukunft : Ein Reiseführer” (2004), non-fiction

Romane pentru tineret :

Perfect Copy: Die zweite Schöpfung” (2002),
Das Marsprojekt” (2004)
Die seltene Gabe” (2004)

Povestiri şi nuvele

Dolls
Der Mann aus der Zukunft
Die Wunder des Universums
Humanic Park
Halloween
Eine unberührte Welt
Unerlaubte Werbung
Der Drache im Hindukusch
Der Gesang der Stille” (nuvelă, seria Perry Rhodan nr.1935)
Die Rückkehr” (nuvelă, seria Perry Rhodan nr. 2295)
Eine Trillion Euro” (antologie de povestiri aparţinînd unor autori europeni de SF, editor Andreas Eschbach ), căreia i s-a acordat Grand Prix de l'Imaginaire, 2004.

Cinci romane de ale sale au primit Premiul Kurd Laßwitz, unul dintre cele prestigioase premii SF din Germania.
Romanele i-au fost traduse în engleză, franceză, italiană, japoneză, rusă, poloneză, turcă şi română.

Premii :

Deutscher Science Fiction Preis (1996, 1997, 1998, 1999, 2004)
Kurd-Laßwitz-Preis (1997, 1999, 2000, 2002, 2004, 2008)
Deutscher Phantastik Preis (1999, 2004, 2005)
Prix Bob Morane (Belgia, 2000)
Grand Prix de l’Imaginaire (Franţa, 2000, 2004)