BAUDRILLARD,BARICCO,DAWKINS & SHERMER

Editura IDEA
Jean Baudrillard-"Simulacre şi simulare"
(Simulacres et Simulation,1985)
traducere: Sebastian Big
colecţia Panopticon
ISBN: 973791374-6
Format: 23x14 cm ,120 pagini
Preţ: 19 lei
Jean Baudrillard (29.07.1929 – 6.03.2007)a fost unul dintre cei mai interesanţi şi profunzi filosofi ai ultimelor decenii.
Categoric mesajul său,asociat en passant postmodernismului şi post-structuralismului se va dovedi actual cînd aceste "isme" vor fi uitate.
Baudrillard a aprofundat interacţiunea dintre realitate,simboluri şi percepţia societăţii,analizînd modul în care imaginile,vehicularea şi manipularea omniprezentă a acestora,modifică,alterează,transformă mentalul uman.
Ne transformăm în vampiri oculari,sîntem covîrşiti de un tsunami zilnic de imagini,pentru că societatea modernă înlocuieşte realitatea cu frînturi de realitate montate în aşa fel încît să ne dea iluzia realităţii.
Realitatea este înlocuită de simboluri şi semne,experienţa umană a devenit o simulare a realităţii.
Se simulează orice,oricînd,oriunde iar simulacrele sunt constructe ale mediei care crează pseudorealitatea sau realitatea percepută prin mijloacele de comunicare în masă.
Originea simulării şi simulacrele este o consecinţă a intrării în era post-industrială,în care progresul tehnologic este utilizat pentru a opaciza inclusiv limbajul şi percepţia umană asupra realităţii.Distincţia dintre realitate şi reprezentarea acesteia,se şterge pe zi ce trece.
Păşim în epoca hiper-realităţii,în care obiectele reale sînt înlocuite de
significanţi,de imaginea lor
"The Matrix"(1999),filmul fraţilor Wachowski a fost influenţat de gîndirea lui Jean Baudrillard.
"Matrix" este o celebrare a ideilor lui Baudrillard şi o "simulare" a acestora.
Aluziile filmului sînt fie directe fie voalate.
Într-o scenă de început,Neo ascunde un soft ilegal într-un volum cu titlul "Simulare şi simulacre".Morpheus se referă la lumea reală din afara Matricei ca la "deşertul realului",citîndu-l pe unul din discipolii lui Baudrillard,Slavoj Žižek care a scris lucrarea "Bun venit în deşertul realului".
În scenariul original al filmului,Morpheus cita explicit din studiul lui Baudrillard.
Îmi dau seama acum,că Philip K.Dick avusese în anii 60-70 ai secolului trecut exact aceleaşi intuiţii ca şi Baudrillard,referitoare la natura realităţii şi la modul în care o percepem,la "simulare şi simulacre".Dick a transpus aceste viziuni într-o formă literară,creînd unele dintre cele mai percutante texte despre iluzia realităţii.

Alessandro Baricco - "Barbarii.Eseu despre mutaţii"
(I barbari.Saggio sulla mutazione)
Traducere : Dragoş Cojocaru
Colecţia: Paşi peste graniţe,editura Humanitas
"Un cor al Casandrelor deplînge pe multiple voci decăderea culturii contemporane sub asalul barbarilor consumatori de divertisment din ziua de azi.În răspăr cu acest cor,în eseurile publicate în anul 2006 în foileton, Alessandro Baricco se opreşte asupra cîtorva fenomene ale lumii contemporane,încercînd să înţeleagă în ce direcţie ne poartă. Vinul, fotbalul, cartea sunt printre acestea, alături de „imperiul Google", stăpîn peste milioane de link-uri ce alcătuiesc universul cunoaşterii noastre. O privire retrospectivă aruncata secolului XIX, asupra destinului Simfoniei a IX-a de Beethoven şi asupra a două tablouri ale lui Ingres,îl ajută să desprindă semnificaţia schimbărilor ce ne aşteaptă. Pentru Baricco, barbarii de care ne temem atît nu vin din afară,ei sînt sămînţa unei noi lumi sădită în noi înşine, sîntem noi aşa cum vom arăta după ce se va săvîrşi opera de mutaţie care se anunţă".

"ALESSANDRO BARICCO (născut în 1958 la Torino) este unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni de azi. A obţinut licenţa în filosofie cu o lucrare condusă de Gianni Vatimo. Îndrăgostit de muzică, a început prin a scrie cronici muzicale, dar notorietatea i-au adus-o scrierile literare, şi în primul rând monologul Novecento (1994, trad. rom. Humanitas, 2003) şi romanele publicate începând cu anii 1990. În 1993 a iniţiat o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul Dragostea e un pumnal, prin care încearcă să arunce o punte între lumea poeziei şi publicul larg. După experienţele din radio şi televiziune, a înfiinţat la Torino o şcoală dedicată tehnicilor narative, în care a abordat problemele prozei în epoca computerului. În ciuda tuturor acestor preocupări,Baricco
crede că „a scrie este un gest vechi, artizanal şi individual“.
CĂRŢI:"Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini"(1988),"L'anima di Hegel e le mucche del Wisconsin"(1993),"Castelli di rabia"(1991, trad. rom."Castele de furie", Humanitas, 2007),"Oceano mare"(1993)-trad.rom, Premiul Viareggio),"Seta" (1996),"City"(1999),"Senza sangue"(2002),"Omero,Iliade"(2004),"Questa storia"(2005)".

Richard Dawkins - "Ceasornicarul orb"
Colectia: Ştiinţa, editura Humanitas
"Cartea pe care ar fi scris-o Darwin dacă ar fi trăit în zilele noastre".
"Richard Dawkins a adus evoluţia la zi." (The Times)
"După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele "verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi a raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism (selecţia naturală). Ceasornicarul orb e o demonstraţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărţi de biologie".

Michael Shermer - "De ce cred oamenii în bazaconii.Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vremurilor noastre"
Editura Humanitas
"La 150 de ani de la apariţia Originii speciilor şi după nenumărate confirmări aduse de genetică, există încă destui oameni care nu cred în evoluţionism. Alţii susţin ca Aristotel şi-ar fi copiat sistemul de gândire de la ipotetici filozofi africani. Mulţi oameni cred în parapsihologie sau îşi închipuie că au fost răpiţi de extratereştri. Psihoterapeuţi prea încrezători în tehnici discutabile sădesc în minţile femeilor false amintiri – cu consecinţe tragice. Un cosmolog îşi închipuie că teoria lui poate demonstra existenţa lui Dumnezeu. Cum apar toate aceste bazaconii? Ce anume din alcătuirea noastră favorizează superstiţiile şi prejudecăţile? Ce ne întunecă raţiunea şi de ce o luăm razna? La aceste întrebări răspunde pe larg Michael Shermer, un istoric al ştiinţei cu studii de psihologie, scepticul numărul unu al Americii zilelor noastre. Iar rezultatul e o impecabilă lecţie de gîndire critică, necesară chiar şi minţilor celor mai lucide, pentru că, la urma urmei, pe toţi ne pândesc bazaconiile".