PREMIILE SHIRLEY JACKSON 2008

Premiile Shirley Jackson pentru 2008 ("for outstanding achievement in the literature of psychological suspense, horror and the dark fantastic")au fost acordate la Readercon 20(Burlington, Massachusetts,S.U.A),pe data de 12 iulie 2009,cu ocazia Conferinţei despre literatura imaginativă.
Cîştigătorii şi nominalizaţii sînt:
ROMAN
"The Shadow Year"-Jeffrey Ford (William Morrow)
Nominalizaţi:
"Alive in Necropolis"-Doug Dorst (Riverhead Hardcover)
"The Man on the Ceiling"-Steve Rasnic Tem & Melanie Tem (Wizards of the Coast Discoveries)
"Pandemonium"-Daryl Gregory (Del Rey)
"The Resurrectionist"-Jack O’Connell (Algonquin )
"Tender Morsels"-Margo Lanagan (Knopf Books for Young Readers)

NUVELĂ
"Disquiet"-Julia Leigh (Penguin/Hamish Hamilton)
Nominalizaţi:
"N"-Stephen King (Just After Sunset, Scribner)
"Dormitory"-Yoko Ogawa (The Diving Pool, Picador)
"Living With the Dead"-Darrell Schweitzer (PS Publishing)
"The Long Trial of Nolan Dugatti"-Stephen Graham Jones (Chiasmus)

NUVELETĂ
"Pride and Prometheus"-John Kessel (F&SF)
Nominalizaţi:
"Hunger Moon"-Deborah Noyes (The Ghosts of Kerfol)
"The Lagerstatte"-Laird Barron (The Del Rey Book of Science Fiction and Fantasy)
"Penguins of the Apocalypse"-William Browning Spencer (Subterranean: Tales of Dark Fantasy)
"The Situation"-Jeff VanderMeer (PS Publishing)

POVESTIRE
"The Pile"-Michael Bishop (Subterranean Online, Winter 2008)
Nominalizaţi:
"68° 07’ 15"N, 31° 36’ 44"W"-Conrad Williams (Fast Ships, Black Sails)
"The Dinner Party"-Joshua Ferris (The New Yorker, 08/11/08)
"Evidence of Love in a Case of Abandonment:One Daughter’s Personal Account"-M. Rickert (F&SF, Oct/Nov 2008)
"The Inner City"-Karen Heuler (Cemetery Dance #58, 2008)
"Intertropical Convergence Zone"-Nadia Bulkin (ChiZine, Issue 37, 2008)

CULEGERE DE POVESTIRI
"The Diving Pool"-Yoko Ogawa (Picador)
Nominalizaţi:
"Just After Sunset"-Stephen King (Scribner)
"Wild Nights!"-Joyce Carol Oates (Ecco)
"A Better Angel"-Chris Adrian (Farrar, Straus, and Giroux)
"Dangerous Laughter"-Steven Millhauser (Knopf)
"The Girl on the Fridge"-Etgar Keret (Farrar, Straus, and Giroux)

ANTOLOGIE
"The New Uncanny"-Sarah Eyre and Ra Page, eds. (Comma)
Nominalizaţi:
"Bound for Evil"-Tom English, ed. (Dead Letter)
"Exotic Gothic 2:New Tales of Taboo"-Danel Olson, ed. (Ash-Tree)
"Fast Ships, Black Sails"-Ann & Jeff VanderMeer, eds. (Night Shade)
"Shades of Darkness"-Barbara & Christopher Roden, eds. (Ash-Tree)

Primele Premii anuale Shirley Jackson Awards (pentru 2007)au fost acordate pe 20 iulie 2008 la Readercon Conference on Imaginative Literature,care a avut loc în Burlington, Massachusetts,S.U.
Juriul a fost compus din John Langan, Sarah Langan, Paul G. Tremblay şi F. Brett Cox.
Premiile s-au acordat următoarelor categorii:
Roman:"Generation Loss"-Elizabeth Hand
Nuvelă:"Vacancy"-Lucius Shepard
Nuveletă:"The Janus Tree"-Glen Hirshberg
Povetire:"The Monsters of Heaven"-Nathan Ballingrud
Culegere:"The Imago Sequence and Other Stories"-Laird Barron
Antologie:"Inferno",editor Ellen Datlow

IN MEMORIAM CHARLES N.BROWN (1937-2009)

Charles N. Brown,editorul şi cofondatorul semiprozine-ului Locus în 1968 a încetat din viaţă la 72 de ani,pe 12 iulie.
Charles Brown a fost şi un celebru fan SF,întrecut poate doar de Forrest J.Ackerman.
Charles Nikki Brown s-a născut pe 24 iunie 1937 în Brooklyn (New York).
A urmat cursurile City College din New York,între 1956-59 a fost în US Navy şi-a obţinut o diplomă (Bachelor of Science) în fizică şi inginerie.
A devenit fan SF în anii 50 ai secolului trecut,o pasiune de care nu s-a mai despărţit niciodată.
A fost căsătorit de două ori,cu Marsha Elkin (1962-69,care l-a ajutat să fondeze
Locus şi cu Dena Benatan (1970-77),co-editoare a revistei.
S-a mutat la San Francisco în 1972,lucrînd ca inginer în domeniul nuclear pînă în 1975 cînd s-a dedicat SF-ului.
Din 1973,biroul revistei Locus a fost de fapt locuinţa lui Charles Brown,situată pe colinele din Oakland.
A fondat Locus în 1968 împreună cu Ed Meskys şi Dave Vanderwerf,un fanzin de ştiri ce avea o singură coală,destinat să ajute Boston Science Fiction Group să cîştige licitaţia desfăşurării Worldcon-ului.
Locus a fost nominalizat la primul Premiu Hugo Award în 1970,iar Brown a devenit cel mai bun autor din fandom în acelaşi an.
Locus a cîştigat în 1971 primul din cele 29 de Premii Hugo obţinute.

Brown a transformat Locus în placa turnantă mondială a fandomului SF,un tezaur de informaţii,recenzii,interviuri,ştiri,bibliografie.
În colaborare cu William G.Contento,a început în anii 80 să compileze volumele bibliografice "Science Fiction,Fantasy & Horror".
Brown a fost primul recenzent al revistei Asimov's; a scris "Best of the Year summary" pentru antologiile anuale ale lui Terry Carr(1975-87);a editat numeroase antologii SF,a susţinut numeroase dezbateri la convenţii americane şi la Worldcon-uri,a fost frecvent Guest of Honor,speaker şi a făcut parte din jurii SF care au acordat premii importante.
Editorul executiv,Liza Groen Trombi îi va continua pasiunea,entuziasmul şi determinarea ca editor şef al revistei Locus.Lui Charles N.Brown i se va dedica sumarul revistei Locus din august.
R.I.P.

EARTH 2100 : UN SCENARIU APOCALIPTIC

Oraşele au fost abandonate iar populaţia mondială a scăzut cu 90%.
Lumea a devenit un haos climatic,mega-uraganele urmate de diluvii musonice,bîntuie la latitudinea Europei.În alte zone odinioară locuite,deşerturi sahariene ocupă ceea ce altă dată erau pământuri fertile.

Documentarul televiziunii ABC,"Earth 2100" prezentat de Bob Woodruff,ne înfăţişează următorii 91 de ani ai omenirii.
Pare science fiction ? Potrivit unor savanţi de renume,este posibil ca aceasta să fie moştenirea pe care o vor primi copiii şi nepoţii noştri.
Sîntem la un punct de cotitură iar deciziile luate astăzi vor determina dacă specia umană,aşa cum o ştim,va supravieţui sau nu.
Viitorul omenirii are mai multe creode,linii de probabilitate.
O linie este cea curentă,"business as usual".
Urmînd această creodă,în 100 de ani,suprapopularea,epuizarea resurselor şi schimbările climei vor converge într-un final apocaliptic,războaiele,foametea şi epidemiile vor decima umanitatea.

Lucy s-a născut pe 2 iunie 2009 în Miami şi încă trăieşte în 2100.
Lucy,eroina documentarului descrie,catastrofele climatice şi biologice care culminează cu o super-epidemie de gripă ("febra caspică")ce cvasi-distruge umanitatea în 2100,cînd ea,una dintre cele mai în vîrstă persoane de pe Pămînt transmite cunoşterea acumulată,nepotului ei.
"Earth 2100",un documentar (de două ore)produs şi prezentat de reţeaua americană ABC,a fost difuzat pe 2 unie 2009.Scenariul a fost scris de Josh Neufeld şi Abigail Thomas,regia îi aparţine lui Rudy Bednar.
Realizatorii documentarului şi-au propus să imagineze un scenariu catastrofic (a worst-case future)prin dezvoltarea consecinţelor schimbării climei,suprapopulării, risipei resurselor şi neintervenţei societăţii civile a globului.
Filmul este o combinaţie a predicţiilor unor savanţi,istorici,antropologi şi economişti ca Jared Diamond, Thomas Homer Dixon, Peter Gleick, James Howard Kunstler, Heidi Cullen, and Joseph Tainter.Etapele înfăţişate sînt 2015, 2030, 2050, 2085 şi 2100.Producătorul Michael Bicks declara,"înfăţişăm cel mai catastrofic scenariu posibil pentru civilizaţia umană.Nu avem pretenţia să susţinem că aşa se vor petrece lucrurile,ci dacă ghemul de ameninţări serioase la adresa planetei,va continua să crească,este posibil să existe catastrofe la scară mondială".
Nu trebuie neapărat să se întîmple în acest mod.
Creoda a doua ne înfăţişează cum va evolua viitorul nostru dacă se ia atitudine şi omenirea se pregăteşte să acţioneze în următorii 10-15 ani pentru a contracara ceea ce ne va conduce la dispariţia ca specie.
De-a lungul istoriei planetei au existat cinci extincţii în masă ale speciilor,în fiecare dintre acestea au dispărut cam jumătate din speciile existente atunci datorită vulcanismului violent,schimbările abrupte şi masive ale climei,meteoriţilor.
Sîntem acum în anticamera celei de a şasea extincţii în masă,una provocată de noi înşine.Pare fantasmagoric ?
Arheologia ne demnonstrează contrariul.
Fiecare societate care intrat în colaps a fost convinsă,că finalul este doar o iluzie.Cetăţenii imperiului roman sau membrii civilizaţiei maya erau convinşi că se poate amîna sau evita sfîrşitul.
Creşterea prea rapidă a populaţiei,epuizarea resurselor,au condus la foamete şi războaie iar epidemiile şi seceta au dat lovitura fatală.Civilizaţii întregi s-au prăbuşit incapabile să lupte pe mai multe fronturi cu evenimente simultane.
Cu toate acestea,v-aţi întrebat vreodată de ce după optimismul anilor 50-70 a fost înlocuit de un catastrofism apocaliptic ?
De ce ştiinţa şi tehnologia par că nu mai oferă soluţii şi răspunsuri şi sînt înlocuite de angoasă,defetism,debusolare,lipsă de orizont şi imaginaţie ?
De ce din anii 80 ai secolului trecut,omenirea este permanent ţinută în stare de alertă mentală,pedalîndu-se aproape exclusiv pe scenarii şi imagini de coşmar ?

The Future: It's Nearer Than We Think

BAUDRILLARD,BARICCO,DAWKINS & SHERMER

Editura IDEA
Jean Baudrillard-"Simulacre şi simulare"
(Simulacres et Simulation,1985)
traducere: Sebastian Big
colecţia Panopticon
ISBN: 973791374-6
Format: 23x14 cm ,120 pagini
Preţ: 19 lei
Jean Baudrillard (29.07.1929 – 6.03.2007)a fost unul dintre cei mai interesanţi şi profunzi filosofi ai ultimelor decenii.
Categoric mesajul său,asociat en passant postmodernismului şi post-structuralismului se va dovedi actual cînd aceste "isme" vor fi uitate.
Baudrillard a aprofundat interacţiunea dintre realitate,simboluri şi percepţia societăţii,analizînd modul în care imaginile,vehicularea şi manipularea omniprezentă a acestora,modifică,alterează,transformă mentalul uman.
Ne transformăm în vampiri oculari,sîntem covîrşiti de un tsunami zilnic de imagini,pentru că societatea modernă înlocuieşte realitatea cu frînturi de realitate montate în aşa fel încît să ne dea iluzia realităţii.
Realitatea este înlocuită de simboluri şi semne,experienţa umană a devenit o simulare a realităţii.
Se simulează orice,oricînd,oriunde iar simulacrele sunt constructe ale mediei care crează pseudorealitatea sau realitatea percepută prin mijloacele de comunicare în masă.
Originea simulării şi simulacrele este o consecinţă a intrării în era post-industrială,în care progresul tehnologic este utilizat pentru a opaciza inclusiv limbajul şi percepţia umană asupra realităţii.Distincţia dintre realitate şi reprezentarea acesteia,se şterge pe zi ce trece.
Păşim în epoca hiper-realităţii,în care obiectele reale sînt înlocuite de
significanţi,de imaginea lor
"The Matrix"(1999),filmul fraţilor Wachowski a fost influenţat de gîndirea lui Jean Baudrillard.
"Matrix" este o celebrare a ideilor lui Baudrillard şi o "simulare" a acestora.
Aluziile filmului sînt fie directe fie voalate.
Într-o scenă de început,Neo ascunde un soft ilegal într-un volum cu titlul "Simulare şi simulacre".Morpheus se referă la lumea reală din afara Matricei ca la "deşertul realului",citîndu-l pe unul din discipolii lui Baudrillard,Slavoj Žižek care a scris lucrarea "Bun venit în deşertul realului".
În scenariul original al filmului,Morpheus cita explicit din studiul lui Baudrillard.
Îmi dau seama acum,că Philip K.Dick avusese în anii 60-70 ai secolului trecut exact aceleaşi intuiţii ca şi Baudrillard,referitoare la natura realităţii şi la modul în care o percepem,la "simulare şi simulacre".Dick a transpus aceste viziuni într-o formă literară,creînd unele dintre cele mai percutante texte despre iluzia realităţii.

Alessandro Baricco - "Barbarii.Eseu despre mutaţii"
(I barbari.Saggio sulla mutazione)
Traducere : Dragoş Cojocaru
Colecţia: Paşi peste graniţe,editura Humanitas
"Un cor al Casandrelor deplînge pe multiple voci decăderea culturii contemporane sub asalul barbarilor consumatori de divertisment din ziua de azi.În răspăr cu acest cor,în eseurile publicate în anul 2006 în foileton, Alessandro Baricco se opreşte asupra cîtorva fenomene ale lumii contemporane,încercînd să înţeleagă în ce direcţie ne poartă. Vinul, fotbalul, cartea sunt printre acestea, alături de „imperiul Google", stăpîn peste milioane de link-uri ce alcătuiesc universul cunoaşterii noastre. O privire retrospectivă aruncata secolului XIX, asupra destinului Simfoniei a IX-a de Beethoven şi asupra a două tablouri ale lui Ingres,îl ajută să desprindă semnificaţia schimbărilor ce ne aşteaptă. Pentru Baricco, barbarii de care ne temem atît nu vin din afară,ei sînt sămînţa unei noi lumi sădită în noi înşine, sîntem noi aşa cum vom arăta după ce se va săvîrşi opera de mutaţie care se anunţă".

"ALESSANDRO BARICCO (născut în 1958 la Torino) este unul dintre cei mai importanţi scriitori italieni de azi. A obţinut licenţa în filosofie cu o lucrare condusă de Gianni Vatimo. Îndrăgostit de muzică, a început prin a scrie cronici muzicale, dar notorietatea i-au adus-o scrierile literare, şi în primul rând monologul Novecento (1994, trad. rom. Humanitas, 2003) şi romanele publicate începând cu anii 1990. În 1993 a iniţiat o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul Dragostea e un pumnal, prin care încearcă să arunce o punte între lumea poeziei şi publicul larg. După experienţele din radio şi televiziune, a înfiinţat la Torino o şcoală dedicată tehnicilor narative, în care a abordat problemele prozei în epoca computerului. În ciuda tuturor acestor preocupări,Baricco
crede că „a scrie este un gest vechi, artizanal şi individual“.
CĂRŢI:"Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini"(1988),"L'anima di Hegel e le mucche del Wisconsin"(1993),"Castelli di rabia"(1991, trad. rom."Castele de furie", Humanitas, 2007),"Oceano mare"(1993)-trad.rom, Premiul Viareggio),"Seta" (1996),"City"(1999),"Senza sangue"(2002),"Omero,Iliade"(2004),"Questa storia"(2005)".

Richard Dawkins - "Ceasornicarul orb"
Colectia: Ştiinţa, editura Humanitas
"Cartea pe care ar fi scris-o Darwin dacă ar fi trăit în zilele noastre".
"Richard Dawkins a adus evoluţia la zi." (The Times)
"După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele "verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi a raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism (selecţia naturală). Ceasornicarul orb e o demonstraţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărţi de biologie".

Michael Shermer - "De ce cred oamenii în bazaconii.Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vremurilor noastre"
Editura Humanitas
"La 150 de ani de la apariţia Originii speciilor şi după nenumărate confirmări aduse de genetică, există încă destui oameni care nu cred în evoluţionism. Alţii susţin ca Aristotel şi-ar fi copiat sistemul de gândire de la ipotetici filozofi africani. Mulţi oameni cred în parapsihologie sau îşi închipuie că au fost răpiţi de extratereştri. Psihoterapeuţi prea încrezători în tehnici discutabile sădesc în minţile femeilor false amintiri – cu consecinţe tragice. Un cosmolog îşi închipuie că teoria lui poate demonstra existenţa lui Dumnezeu. Cum apar toate aceste bazaconii? Ce anume din alcătuirea noastră favorizează superstiţiile şi prejudecăţile? Ce ne întunecă raţiunea şi de ce o luăm razna? La aceste întrebări răspunde pe larg Michael Shermer, un istoric al ştiinţei cu studii de psihologie, scepticul numărul unu al Americii zilelor noastre. Iar rezultatul e o impecabilă lecţie de gîndire critică, necesară chiar şi minţilor celor mai lucide, pentru că, la urma urmei, pe toţi ne pândesc bazaconiile".

EXTRATERESTRUL DIN DOETINCHEM

"Extraterestrul" se află în oraşul olandez Doetinchem şi reacţionează
la stările psihice umane,schimbîndu-şi culoarea în funcţie de prevalenţa emoţiilor locuitorilor oraşului.
Din 2005 de cînd proiectul (început în 1998) arhitectului Lars Spuybroek şi sculptorului Q.S. Serafijn, a fost instalat în Doetinchem,sculptura intitulată D-Tower a arborat 45% din timp culoarea fericirii,30% culoarea urii şi numai 20% pe cea a dragostei.
D-Tower este un hibrid care asigură coerenţa între mai multe medii de comunicare,
arhitectura fiind parte a unui sistem interactiv-relaţional.

Structura are 12 metri înălţime,avînd o suprafaţă complexă,generată pe calculator,
foarte asemnătoare cu un arc gotic,în care "picioarele" şi "corpul" fac parte din acelaşi continuum.
Materialul este răşină epoxidică ranforsată cu polistiren.
"Extraterestrul" este conectat direct la un website pe care locuitorii oraşului îşi descriu stările afective."Fericirea" este definită de o nuanţă de albastru-violet,"ura" de un verde biliar,"dragostea" de un roşu carmin,"frica" prin galben.

Cu "extraterestrul" se comunică prin website-ul dedicat iar cetăţenii din Doetinchem postează zilnic informări privind dispoziţia lor.Aceste înregistrări sunt procesate şi transpuse într-un grafic,"Emotion Landscapes" care este postat pe site.
Cele patru stări primare sunt reprezentate de patru culori,care sunt proiectate asupra "extraterestrului".
În capsula plasată dedesubtul structurii,se pot lăsa mesaje personale.
"Extraterestrul" are posibilitatea de a trimite mesaje de dragoste pe adresele de unde s-a generat "ură".
La sfîrşitul fiecărui an,se premiază cu 10.000EUR adresa de unde s-au generat
emoţiile cele mai intense.

Creatorul acestui proiect,Lars Spuybroek a absolvit Universitatea Tehnică din Delft în 1989.
În 1990,Spuybroek a primit Premiul Archiprix pentru proiectul Palazzo Pensile,noul palat al reginei Beatrix a Olandei.
Prin intermediul proiectului pavilionului de pe insula Neeltje Jans (1993-1997),
Spuybroek a căpătat reputaţie şi notorietate internaţională.Pavilionul are un interior mobil-interactiv iar vizitatorii pot tranforma pînă şi lumina şi sunetul.
Pavilionul are o structură cu geometrie continuă,podeaua,pereţii şi tavanul convergînd într-un unic continuum.
Criticul de arhitectură,Charles Jencks a considerat acest pavilion ca fiind o capodoperă greu de depăşit,în volumul său "The New Paradigm of Architecture".
Spuybroek şi-a numit stilul arhitectonic,"blobitectură",delimitîndu-se de futurism şi organicism.Prin volumele sale "NOX: Machining Architecture"(2004) şi "The Architecture of Continuity"(2008)şi-a expus concepţiile despre artă şi arhitectură.
În 2001 Lars Spuybroek a fost numit Profesor de Digital Design la Universitatea Kassel(Germania).Pînă în 2006 a predat şi la Columbia University,New York.Din 2006 este Profesor de Design Architectonic la Georgia Institute of Technology,Atlanta,SUA.

"Meet Dave" - de Brian Robbins (2008)

Prietenul Dario Pecarov mi-a sugerat să văd un film şi l-am ascultat. http://dariopecarov.wordpress.com/2009/06/15/meet-dave-sau-cum-sa-razi-sefe/

L-am văzut ieri. "Meet Dave", un film de Brian Robbins, cu Eddie Murphy şi alţii. O comedie SF, film de familie, uşurel, drăguţ dar care te ţine. Şi râzi, dom'ne...

Un echipaj de pitici care conduc o navă de formă umanoidă, vine pe pământ pentru a încerca salvarea propriei civilizaţii ameninţate de o catastrofă energetică iminentă. Şi se încurcă, nava nu echipajul, cu o pământeancă! Şi fiul acesteia.

Cam atât. Nu-i mult, dar cred că puteţi fi interesaţi de el, dacă doriţi o după amiază liniştită, care să nu vă obosească prea mult.

Simon Spurrier - Cronicile apocalipsei - Supravieţuitorul

"Afterblight Chronicles - The Culled"

"Cronicile apocalipsei - Supravieţuitorul" - editura Millenium Press 2009, traducerea Mircea Pricăjan
Eram copil şi am deschis, din curiozitate, o carte din biblioteca tatălui meu. Prima frază m-a şocat şi mi-a rămas întipărită şi astăzi: "Monstrul plângea ca un copil". Vă invit să-mi spuneţi care era acea carte.
Poate că începutul lui "The Culled" nu este atât de şocant dar, cu siguranţă, pentru fiul meu o să fie un roman la fel de şocant. Chiar dacă limbajul este frust. Asta referindu-mă la ce-i dai copilului să citească - o carte porno care se consideră artă sau una care spune clar, de la început - sunt porno. Nu mă refer la acest roman dar, pentru pudibonzi, limbajul ar putea părea exagerat (eufemistic vorbind).
Cum nu-mi place să spoilăresc, dragul meu Urs - ştiam ce înseamnă termenul :-), o să încerc să vă trezesc interesul fără s-o fac.
Un killer fost MI6, este personajul principal al acestui roman post-apocaliptic, în care o Molimă a ucis cea mai mare parte a populaţiei globului. Şi, aşa cum se întâmplă în situaţiile de criză cam peste tot în lumea noastră, apare şi personajul salvatorului în persoana unui lider de cult religios - conducatorul Biserii Apostolice a Zorilor Redescoperiti, John-Paul Rohare Baptiste, care a scăpat datorită intervenţiei divine! (Avem şi noi salvatorul nostru. Nu, nu, nu este preot, e doar preşedinte. Şi mai avem şi alte asemenea pesonaje ce se cred salvatoare - scuzaţi digresiunea). Spurrier ironizează acest refugiu în religie. Şi romanul curge în direcţia corectă - acţiune, acţiune şi distracţie. Citiţi-l, nu aveţi nimic de pierdut, n-o să vă ia prea mult.
Spurrier, autor de comicsuri, scrie un roman care te prinde, te ţine şi, prin ritm, te lasă fără suflare. Nu e Dostoievski, nu e Alain Robbe-Grillet, nu e King, nu e Dan Simmons şi nu e nici Dănuţ Ungureanu, Liviu Radu, Sebastian Corn, Fărcăşan, Baciu, Colin sau Genescu. E Gerard de Villiers da', sincer, câţi dintre noi n-am devorat, la un moment dat, aventurile prinţului Malko Linge?
Distracţie plăcută.
O notă suplimentară despre traducerea foarte bună a lui Mircea ca şi pentru politica editurii. De ce să nu recunoaştem - poate asta e calea prin care să atragem tinerii, nu academismul, ci apropierea de ei. Felicitări, nene Urs!