"
Este 2010 și în profunzimile tăcute ale spațiului cosmic, printre lunile lui Jupiter, se află atît enigmaticul monolit extratrestru cît și abandonata astronavă Discovery, singurii martori ai dispariției prin Poarta Stelară a astronautului David Bowman...""Plutise deasupra unui dreptunghi plat, construit din ceva ce părea la fel de solid ca stînca.Acum însă obiectul lăsa impresia că se îndepărtează de el ; exact ca într-o iluzie optică, cînd un corp tridimensional pare, printr-un efort de voință din partea privitorului, să se întoarcă pe dos, fețele apropiate și cele îndepărtate schimbîndu-și între ele pozițiile.
Așa ceva se întîmpla uriașei și aparent solidei structuri.
Imposibil, de necrezut, dar nu mai era un monolit.Ceea ce fusese înainte un acoperiș coborîse brusc la adîncimi nebănuite ; un scurt moment amețitor avu impresia că privește în profunzimea unui puț vertical, o conductă rectangulară ce părea că desfide legile perspectivei deoarece mărimea nu i se micșora cu depărtarea...
Ochiul lui Iapetus clipise, încercînd parcă să îndepărteze o fărîmă de praf stînjenitor.David Bowman avu timp doar pentru o ultimă și truncheată propoziție pe care cei ce așteptau în Centrul de Control, la un miliard și jumătate de kilometri depărtare și optzeci de minute în viitor n-aveau niciodată să o uite :
- Obiectu-i gol pe dinăuntru...continuă la infinit...și - ah, Dumnezeule - e plin de stele ! " (trad.Șerban Dobrin Adrian)
Romanul "2010 : a doua Odisee Spațială"("
2010 : Odyssey Two", 1982) a apărut în românește în 1994 la editura Olimp, în traducerea Corneliei Bucur și cu o postfață aparținînd lui Mihai Bădescu, intitulată "Arthur C.Clarke și odiseea odiseelor sale".
Coperta reproduce grafica lui Michael Whelan.
Romanul a fost ecranizat de regizorul american Peter Hyams.
Să așteptăm știrile despre semnalele ciudate provenind de pe satelitul Europa apoi "înghițirea" lui Jupiter de monoliți și explozia acestei planetei ce va conduce la apariția celui de al doilea soare al sistemului nostru, Lucifer. :)
Pentru că Arthur C.Clarke a prevăzut în 1982 aproape corect data valului tectonic din decembrie 2004.El a scris că va avea loc în 2005.Pe de altă parte, predicțiile din anii 80 precum că "începînd cu anul 2000, vor mai mulți astronauți decît contabili" s-au dovedit a fi ridicole, avînd în vedere numărul
înspăimîntător de mare de contabili ratați scoși pe bandă rulantă de diverse sereleuri peste tot în lume și numărul de astronauți rămas relativ constant de treizeci de ani încoace.
Și ce se întîmplă cu textele SF premiate și considerate capodopere în trecut, ai căror autori au mizat pe termene scurte, precum seria Odiseelor lui Clarke ?
Nu se întîmplă nimic ! Valoarea anticipativă se dovedește a fi aproape zero, iar cea estetică nu a existat niciodată în cazul lui Clarke.
Asta în cazul în care le mai citește cineva vreodată !
Predicțiile lui Arthur C. Clarke :2010 : o nouă formă de energie de origine spațială este adoptată. (!?!)
2011 : zborurile spațiale disponibile publicului. (o predicție prematur-
hazardată -n.m.!)
2015 : controlul complet al materiei la nivel atomic.
2016 : abolirea tuturor unităților monetare existente.Noua unitate adoptată
este megawatul-oră. (!?!)
2019 : impactul unui meteorit cu Pămîntul.
2020 : Inteligența artificială.Două specii inteligente pe Terra, una de origine
biologică și alta bazată pe siliciu.
2021 : amartizarea unui echipaj uman.O surpriză neplăcută îi așteaptă pe astronauți.
2023 : clonarea unor dinozauri și deschiderea în Florida a unei grădini zoologice
care îi adăpostește.
2025 : Realitatea virtuală totală devine o realitate (mi-e teamă că aceasta se va
întîmpla cu mult mai devreme, iar zeci sau sute de milioane de oameni vor
deveni "legume", anexe ale calculatoarelor-n.m.).
2040 : apariția replicatorului universal bazat pe nanotehnologie, capabil să creeze
orice, de la hrană pînă la diamante.Singura valoare rămîne informația.
2040 : conceptul de "muncă" devine perimat.
2061 : cometa Haley este vizitată de oameni.
2090 : este reluată arderea combustililor fosili pentru completarea nivelului de
bioxid de carbon (vor mai exista rezerve de combustibili fosili peste 80 de
ani ?-n.m.)
2095 : primele astronave capabile să depășească viteza luminii și primele expediții
umane către cele mai apropiate sisteme stelare deja vizitate de roboți.
2100 : începe istoria galactică a speciei umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu