EXTRATERESTRUL DIN DOETINCHEM

"Extraterestrul" se află în oraşul olandez Doetinchem şi reacţionează
la stările psihice umane,schimbîndu-şi culoarea în funcţie de prevalenţa emoţiilor locuitorilor oraşului.
Din 2005 de cînd proiectul (început în 1998) arhitectului Lars Spuybroek şi sculptorului Q.S. Serafijn, a fost instalat în Doetinchem,sculptura intitulată D-Tower a arborat 45% din timp culoarea fericirii,30% culoarea urii şi numai 20% pe cea a dragostei.
D-Tower este un hibrid care asigură coerenţa între mai multe medii de comunicare,
arhitectura fiind parte a unui sistem interactiv-relaţional.

Structura are 12 metri înălţime,avînd o suprafaţă complexă,generată pe calculator,
foarte asemnătoare cu un arc gotic,în care "picioarele" şi "corpul" fac parte din acelaşi continuum.
Materialul este răşină epoxidică ranforsată cu polistiren.
"Extraterestrul" este conectat direct la un website pe care locuitorii oraşului îşi descriu stările afective."Fericirea" este definită de o nuanţă de albastru-violet,"ura" de un verde biliar,"dragostea" de un roşu carmin,"frica" prin galben.

Cu "extraterestrul" se comunică prin website-ul dedicat iar cetăţenii din Doetinchem postează zilnic informări privind dispoziţia lor.Aceste înregistrări sunt procesate şi transpuse într-un grafic,"Emotion Landscapes" care este postat pe site.
Cele patru stări primare sunt reprezentate de patru culori,care sunt proiectate asupra "extraterestrului".
În capsula plasată dedesubtul structurii,se pot lăsa mesaje personale.
"Extraterestrul" are posibilitatea de a trimite mesaje de dragoste pe adresele de unde s-a generat "ură".
La sfîrşitul fiecărui an,se premiază cu 10.000EUR adresa de unde s-au generat
emoţiile cele mai intense.

Creatorul acestui proiect,Lars Spuybroek a absolvit Universitatea Tehnică din Delft în 1989.
În 1990,Spuybroek a primit Premiul Archiprix pentru proiectul Palazzo Pensile,noul palat al reginei Beatrix a Olandei.
Prin intermediul proiectului pavilionului de pe insula Neeltje Jans (1993-1997),
Spuybroek a căpătat reputaţie şi notorietate internaţională.Pavilionul are un interior mobil-interactiv iar vizitatorii pot tranforma pînă şi lumina şi sunetul.
Pavilionul are o structură cu geometrie continuă,podeaua,pereţii şi tavanul convergînd într-un unic continuum.
Criticul de arhitectură,Charles Jencks a considerat acest pavilion ca fiind o capodoperă greu de depăşit,în volumul său "The New Paradigm of Architecture".
Spuybroek şi-a numit stilul arhitectonic,"blobitectură",delimitîndu-se de futurism şi organicism.Prin volumele sale "NOX: Machining Architecture"(2004) şi "The Architecture of Continuity"(2008)şi-a expus concepţiile despre artă şi arhitectură.
În 2001 Lars Spuybroek a fost numit Profesor de Digital Design la Universitatea Kassel(Germania).Pînă în 2006 a predat şi la Columbia University,New York.Din 2006 este Profesor de Design Architectonic la Georgia Institute of Technology,Atlanta,SUA.