UN FILM SF ROMÂNESC ! „OMEGA ROSE”

„Chiar dac-o fi să crăpăm cu toţii, Noica zicea bine... Nu-i puţin lucru să faci parte din ultima generaţie a omenirii !”

„Omega Rose”, regia : George Dorobanţu

„Aproape ultima poveste de aventuri, război şi dragoste din lume”

Regia și scenariul : George Dorobanţu
Alexandra Păun: producător executiv, coscenarist
Florin Piersic Jr, Blue Heron Prod.: producători
Tedy Necula: co-producător

Distribuţia: Mircea Silaghi, Florin Piersic Jr, Cosmin Natanticu, Ion Besoiu, Rodica Negrea, Bogdan Iancu, Flaviu Crişan, Ioan Gyuri Pascu, Aylin Cadâr, Marius Chivu, Radu Bânzaru, Monica Davidescu, Carmin Ionescu.

Sunetul : Răzvan Rizea
Costume : Liana Obancea:
Recuzită: Cristian Prisecaru,
DP, camera A : Ştefan Solcan, Sorin Gociu:
Asistent cameră : Alexandru Tudor


„Personajul principal, jucat de Mircea Silaghi, merge către locul unde un teatru ambulant ţine o reprezentaţie ce poate dezlega misterul evenimentelor care au avut loc acum trei ani, în urma cărora populaţia a dispărut aproape complet.
Pe drum întîlneşte cîteva persoane, poate raisonneurii poveştii, cu care dialoghează despre acea dispariţie în masă.
Vrea să înţeleagă ce anume s-a întâmplat.
Protagonistul şi-a căutat familia şi prietenii în cei trei ani ce s-au scurs de la cataclism, iar acum e pe drum către Omega Rose, spectacolul cu tîlc pe care trebuie să-l vadă, sau poate un oracol, ori o poartă către conştiinţa Universului.”

„Aproape ultima poveste de aventuri, război şi dragoste din lume”, „Omega Rose” este primul SF postapocaliptic românesc şi va fi lansat în cinematografele noastre în 2012.
Regizorul este la al doilea lungmetraj filmat în condiţii indie, după „Elevator”. Iar „Omega Rose” este unul dintr-un triptic de lungmetraje româneşti puternic impregnate cu elemente de speculative fiction.”

„Dacă am fi de acord cu apocalipsa din 2012, acţiunea s-ar petrece în 2015, însă în film nu se precizează anul, doar că au trecut trei ani de la acel eveniment sau acele evenimente care au decimat populaţia, lăsând - însă - natura neatinsă”, explică Alexandra Păun, producător executiv şi coscenarist.
Secvenţele care trebuie să se mai facă reprezintă momentul - cheie al filmului, şi anume un spectacol de coregrafie ţinut de şase artisti ambulanţi, care va da protagonistului răspunsul la întrebarea ce-l frământă pe parcursul întregii sale călătorii (şi care motivează acest drum): „ce s-a întâmplat acum trei ani ?”.

„Omega Rose e un fel de „Imaginarium of Dr. Parnassus”, combinat cu „The Road”, e de părere Gheorghe Dorobanţu.”


„S-au făcut cîteva tentative de a intra în domeniul cinematografic SF, de-a lungul timpului, dar nesemnificative şi discutabile.
Regizorul Ion Popescu-Gopo a creat nu tocmai filme SF, ci a inserat elemente SF în alte genuri: comedie, basm, alegorie, etc.
Filmele care trebuie amintite sunt „Comedie fantastică”, „Povestea dragostei”,
„Rămăşagul”, „Paşi spre Lună”, „S-a furat o bombă”, „Faust XX”.
Pe de altă parte, Mircea Veroiu făcea, în 1975, „Hyperion”.
Se mai pot menţiona ecranizările după proza fantastică a lui Mircea Eliade,
„Şarpele” (1997) şi „Domnişoara Christina” (1992).”