IOAN PETRU CULIANU - „TOZGREC”

Ioan Petru Culianu - „Tozgrec”
Ediție îngrijită și traduceri de Tereza Culianu-Petrescu
Editura Polirom

„Romanul inedit 'Tozgrec' sporește numărul scrierilor de ficțiune ale lui Ioan Petru Culianu publicate postum: povestirile de prima tinerețe din 'Arta fugii', romanele 'Hesperus' și 'Jocul de smarald'.

Vast șantier scriptural desfășurat între anii 1981-1984, 'Tozgrec' este în bună măsură o carte de și despre magie, pandant și prelungire ficțională a studiilor de istoria religiilor semnate de Culianu și dedicate acestui subiect, major în viziunea sa: „cealaltă știință”, știința alternativă, implicînd o concepție articulată asupra lumii și un comportament uman specific.

Cele patru versiuni existente — 'Grădinile lui Tozgrec', 'Sid si Mekor', 'Paianjenul Hermion', 'Tozgrec' urmat de extrase din presă privind Experimentul Lombrosa — au desfășurări epice de sine stătătoare, în ele regăsindu-se însă Mekor Haym și Bătrinul Haym, Elis sau „onirologul” Caspar Stolzius — și, desigur, Tozgrec, figura legendară de magician, centru al unor rețele de putere, transformat aici în realitatea secretă în căutarea căreia se află toate celelalte personaje.

Imens edificiu fantasmatic ale cărui planuri se întrepătrund sau alunecă îndepărtîndu-se unele de altele, romanul are în fundal Odessa începutului de secol XX, Amsterdamul, Elveția — și proprietatea californiană La Maja, apropiată de orașul imaginar Lombrosa, unde sălăsluiește comunitatea adepților lui Tozgrec și unde Caspar Stolzius își desfășoară, începînd din anii 1980, experimentele de manipulare a oamenilor prin inducerea anumitor vise.
Biografic cu inserturi esoterice, realist pe secvențe, fantastic-esoteric și mitologic, 'Tozgrec' apare drept cea mai enigmatică și fascinantă scriere dintre postumele lui Culianu.”


Ioan Petru Culianu (născut pe data de 5 ianuarie 1950, Iași - decedat pe 21 mai 1991, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor și eseist.

Profesor invitat de istoria religiilor la Divinity School, Universitatea Chicago, S.U.A.
Discipol și protejat al lui Mircea Eliade.
A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde și a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School.
Crima nu a fost elucidată.

Familia Culianu
Familia Culianu are rădăcini grecești, venind în Moldova pe la 1700.
Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași (1880-1898).
La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari și oameni politici.
Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu. Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940.

Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași, fiind al doilea copil al Elenei Bogdan, profesor de chimie anorganică la UAIC, și al lui Sergiu-Andrei Culianu, avocat și profesor ieșean.
Între septembrie 1956 și iulie 1967, Ioan Petru Culianu urmează cursul primar, gimnaziul și liceul la școala "Vasile Alecsandri".
Ioan Petru Culianu s-a mutat în 1967 la București pentru a urma Facultatea de Litere a Universității din București.
Strămutarea a fost dureroasă, chiar el mărturisind în volumul "Păcatul împotriva spiritului" că a fost o experiență dură care l-a făcut apoi să se poată adapta cu ușurință oriunde în lume.
A absolvit secția de italiană cu teza „Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere”. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia.
O influență deosebită asupra lui Ioan Petru a avut-o profesorul Cicerone Poghirc, un adevărat mentor al său.

A primit o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei solicită azil politic; este internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere.
Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, scrie o lucrare de licență despre gnosticismul în viziunea lui Hans Jonas („Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas”).

În 1976 s-a stabilit în Groningen, Olanda, unde va sta doisprezece ani, angajat întâi ca asistent de română și din 1986 pe post de conferențiar (Associate Professor) la catedra de limbi romanice a lui Noomen.
Perioada aceasta a fost deosebit de prolifică: douăzeci și șase de studii, șaizeci și patru de articole și recenzii, patru cărți de specialitate despre religii.

A plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca Visiting Professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago.

Cariera universitară
Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza „Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes”, sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade.

Ioan Petru Culianu împreună cu Mircea Eliade

Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986, chemat ca Visiting Professor.
În aceeași calitate de Visiting Professor mai ține două conferințe la Divinity School în 1987 după ce obține doctoratul de Stat de la Sorbona.
În 27 octombrie 1988 participă la Workshop on Ancient and Medieval Rhetoric la Chicago la Divinity School.
În 14 ianuarie 1989 participă la seminarul „Utopia” organizat de Committee on Continuing Education, Universitatea Chicago, iar pe 12 februarie 1989 conferențiază în Italia despre Orient și Occident (la Assisi) și despre istoria religiilor la Roma (13februarie 1989).
În 1990 ține două conferințe ca Visiting Professor la Chicago (pe 23 ianuarie și pe 9februarie) apoi în Italia, pe 9 aprilie 1990 la Siena-Arezzo despre Mythanalisis.
În ultimul său an de viață, pe 20 aprilie 1991 participă la un colocviu la Cornell University cu lucrarea „The body in Western Civilization. A survey of Recent Literature”.

Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii, este autorul a trei cărți publicate cu ajutorul lui Mircea Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză : „Eros et magie à la Renaissance. 1484” - 1984,
„The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism” - 1992
„Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein” - 1991

Bibliografie:

”Il rotolo diafano”, Roma, Elliot, 2010
”Mircea Eliade”, Assisi, Cittadella Editrice, 1978; Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
”The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism”, San Francisco, HarperCollins, 1992
”Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein”, Boston, Shambhala, 1991
”Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe”, Paris, Plon, 1990 Eliade / Culianu: „Dictionnaire des religions”, Paris, Plon, 1990
„La collezione di smeraldi”, Milano, Jaca Book, 1989, povestiri
„I miti dei dualismi ocidentali”, Milano, Jaca Book, 1989
”Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas”, Roma, L'Erma di Bretschneider, 1985
„Eros et magie à la Renaissance. 1484”, Paris, Flammarion, 1984
„Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age”, Paris, Payot, 1984
„Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance”, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
„Religione e accrescimento del potere”, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu,
„Religione e potere”, Torino, Marietti, 1981
„Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi”, Messina, EDAS, 1981

Studii de istorie a religiilor

„Eros și magie în Renaștere. 1484”, București, Nemira, 1994, 1999; Iași, Polirom, 2002
„Călătorii în lumea de dincolo”, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007
„Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie și mituri”, București, Nemira, 1995; Iași, Polirom, 2004
Eliade/Culianu, „Dicționar al religiilor”, București, Humanitas, 1993, 1996; Iași, Polirom, 2007
„Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern”, București, Nemira, 1999; Iași, Polirom, 2005
„Experiențe ale extazului”, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004
„Psihanodia”, Nemira, 1997; Polirom, 2006
„Mircea Eliade”, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
„Păcatul împotriva spiritului”, Nemira, 1999; Polirom, 2005
„Religie și putere” (Culianu, în colab,), Nemira, 1996; Polirom, 2006
„Studii românești I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade”, Nemira, 2000; Polirom, 2006
„Gnosticism și gîndire modernă: Hans Jonas”, Polirom, 2007
„Jocurile minții.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie”, Polirom, 2002
„Iocari serio. Știința și arta în gîndirea Renașterii”, Polirom, 2003
„Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor”, Polirom, 2003
„Dialoguri întrerupte. Corespondență Mircea Eliade” - Ioan Petru Culianu, Iași, Polirom, 2004

Ficțiune :

„Pergamentul diafan”, București, Nemira,1994
„Pergamentul diafan. Ultimele povestiri”, București, Nemira, 1996; Iași, Polirom, 2002
„Hesperus” (roman), București, Univers, 1992; București, Nemira, 1998; Iași, Polirom, 2004
„Arta fugii”, Iași, Polirom, 2002
„Jocul de smarald” (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iași, Polirom, 2005, 2007

A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forță creatoare.
Înainte de asasinarea în stil KGB primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a Regelui Mihai I al României și a familiei regale, în aprilie 1991.
Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.