10.02.2009

"UN CRITIC MAI PUŢIN SEFISTICAT"

Mihai Iovănel scria pe blogul revistei Cultura,că nu există SF comercial.
De ce ? Domnul Iovănel reproduce opinia criticii literare,aceea care se pare că nu accede încă la statutul de membru "plin" în Academia Română,potrivit căreia tot SF-ul este literatură comercială,adică pur şi simplu maculatură.
De altfel,domnul Iovănel care este un simpatizant al SF-ului... concede fanilor SF un coeficient de inteligenţă mai ridicat decît în cazul consumatorilor exclusivi de romane poliţiste,romane istorice,romane de război,romane de dragoste (romances),
chicklit şi alte genuri urgisite.
Aferim domnule Iovănel ! Ne-aţi reparat orgoliile,altfel am fi rămas agăţaţi de obsesia noastră juvenil-maniacală pentru un gen destinat,nu-i aşa,celor de maxim 12 ani !
Dacă un critic literar cu lecturi şi preocupări faţă de Science Fiction recurge la asemenea aprecieri pripite,vă imaginaţi care este opinia ayatolahilor septuagenari...

Scriitorul Ştefan Agopian,pe care în mod absolut sincer nu-l suspectam care ar avea sau ar fi avut vreo deschidere faţă de SF are onestitatea să spună lucrurilor pe nume,faţă de modul în care este înfăţişată literatura SF românească în MAGNA OPUS -Istoria critică a literaturii române,în canonul pontifului criticii literare româneşti,domnul Nicolae Manolescu

Scriitorul Ştefan Agopian scria în "Academia Caţavencu":
Domnului Nicolae Manolescu nu-i place literatura S.F., aşa că în recenta Istorie critică a literaturii române o expediază în cîteva fraze, dovedindu-şi dispreţul faţă de gen, dar şi totala ignoranţă în materie.
Scrie domnia sa: „Nu s-a scris proză S.F. înainte de 1965, cu excepţia lui Felix Aderca şi poate încă a una sau două bucăţi.
După 1965 am avut însă o adevărată şcoală S.F.…“

Perfect neadevărat. Odată cu venirea comuniştilor la putere, în 1948, literatura S.F. românească şi nu numai românească a fost puternic încurajată.
Motivul e destul de banal pentru epoca respectivă: în patria socialismului biruitor, U.R.S.S., acest tip de literatură era foarte agreat de regim.
Noi nu am făcut decît să ne aliniem.
Aşa se face că în octombrie 1955, cînd realismul socialist era în plină desfăşurare, revista Ştiinţă şi tehnică a început să publice un supliment literar intitulat Colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice.
Era vorba de nişte broşuri de 32 de pagini, care apăreau de două ori pe lună şi care costau numai un leu. Colecţia, coordonată de Adrian Rogoz, a devenit repede extrem de populară, mai ales din cauză că mari autori de literatură fantastică (Borges, García Márquez, Lovecraft, Poe…) au fost traduşi şi popularizaţi într-o perioadă cînd realismul socialist făcea încă ravagii în literatura română. Broşurile respective se vindeau la chioşcurile de ziare şi tutungerii erau tipărite în tiraje impresionante. Mai mulţi autori români au găsit în ele portiţa prin care puteau scăpa din chingile liniei oficiale. Sub pretextul S.F.-ului şi-au putut da drumul fanteziei, ceea ce mai înviora puţin peisajul cenuşiu în care trăiam.
Astfel, Sergiu Fărcăşan a publicat în 1958, în patru numere consecutive ale colecţiei, micul roman O iubire din anul 41042, iar în 1959, tot în patru numere, Secretul inginerului Muşat. Tot lui îi aparţine romanul Atacul cesiumiştilor, o utopie neagră care a apărut în 1963. În 1961 s-a impus Vladimir Colin cu Legendele Ţării lui Vam, Adrian Rogoz la fel, dar ceva mai devreme, 1955-1956. De mare succes s-a bucurat şi romanul Luntrea sublimă publicat de Victor Kernbach în 1961.
Broşurile respective au apărut pînă în aprilie 1974."

Domnul Bogdan Suceavă a fost deosebit de direct,cînd pe blogul "Cititor SF" a exprimat într-un mod onest şi obiectiv,opinia pe care o are faţă de capodopera manolesciană ! Domnul Suceavă a declarat că Nicolae Manolescu este un critic "localist" fără absolut nici o relevanţă pentru Europa şi restul lumii,întrucît nu are o teorie originală şi un sistem de referinţe care să-i permită "receptarea" altundeva decît pe plaiurile mioritice.

Mulţumim domnilor Agopian şi Suceavă !

8 comentarii:

Kvala spunea...

Excelent

Costi spunea...

Meseriasa treaba

mihai iovanel spunea...

Multumesc ca ma citati: totusi, eu am zis altceva decat sustineti ca as fi zis.
"SF-ul este literatură comercială,adică pur şi simplu maculatură." Asta ziceti dvs, nu eu. Faptul ca SF-ul e legat de divertisment (si asta e o simpla descriere/observatie, nu o judecata de gust) nu inseamna nicidecum ca SF-ul nu e literatura sau ca nu poate fi literatura de valoare.

Kvala spunea...

Domnule Iovanel, o intrebare simpla: Solaris sau Ciberiada sunt literatura de divertisment?

Bujold spunea...

Domnule Iovănel, citez din afirmaţiile pe care le faceţi:

"in plus, expresia SF comercial este oarecum tampita, din motivul elementar ca tot SF-ul este comercial. (In industria editoriala, SF-ul intra la categoria literatura de consum; desi cititorii de SF sunt cititori de literatura de consum cu un coeficient intelectual superior cititorilor de literatura de consum pur si simplu, un SF care nu ar indeplini functia de divertisment ar avea serioase probleme de identitate si nu numai de identitate, fiind dubitabil ca si-ar gasi editor sau cititori. Un Proust autor de SF este inconceptibil)".

Divertismentul, despre care vorbiţi, poate fi găsit şi-n Muntele vrăjit? Ca să mă lămuresc, nu de alta, dar eu găsesc în literatură, este adevărat, un divertisment, dar nu în sens peiorativ. Divertisment intelectual.
Sau, poate, Proust o fi ceva mai presus de capacitatea lui Lem, că tot l-a pomenit prietenul Kvala, de a scrie. Eu nu cred aşa ceva. Din acest motiv i-am mulţumit domnului Agopian, la care nu m-am aşteptat la astfel de cuvinte. La dumneavoastră, în schimb, m-aş fi aşteptat la o mai atentă privire asupra acestui gen. Mulţumesc.

mihai iovanel spunea...

@Kvala, evident ca da. Raspnsul de fapt e: cartile lui Lem sunt SI divertisment (pe langa o mie de alte lucruri).
Oricum, mi-ati dat un exemplu excentric, oarecum irelevant pentru o discutie in general. Stiti foarte bine ca Lem, fratii Strugatki etc tin de alt spatiu & concept decat SF-ul anglo-american, cel care face legea.
@Bujold, ca sa ma fac mai bine inteles (evident, e strict vina mea ca m-am facut neinteles)am sa va dau un exemplu alternativ: cinema-ul. Cinema-ul este o industrie bazata pe divertisment, pe "intretinerea" publicului, dar si o arta. Evident ca exista si filme foarte de nisa, care nu au nici o treaba cu motorul principal al industriei (respectiv, insul care cumpara bilet), dar acestea exista doar in masura in care exista industria. Iata un exemplu care e si-si: Casablanca.
Cat despre Muntele vrajt, faceti va rog urmatorul experiment mental: imaginati-va ca tot SF-ul arata ASA, ca Muntele vrajit. Nu cred ca in conditii de realitate inima acestui produs imaginar ar bate prea mult :) (Si nu-mi dati, va rog, exemplele unor carti ale lui Lem precum Golem sau Glasul Domnului: ar fi o extrapolare abuziva a unor cazuri foarte particulare).

Oricum, observ ca sunteti mai plini de prejudecati decat mine :) : domnilor, divertismentul nu exclude absolut deloc calitatea!

Bujold spunea...

D-le Iovănel, cred că eu nu m-am făcut înţeles, şi nu mi-o luaţi în nume rău. Eu spun că literatura este divertisment, nu comerţ. Comerţul are sens peiorativ clar. Nu puteţi alătura Click şi Cultura. Asta nu opreşte revista Cultura să reprezinte un divertisment pentru mine. Aici aţi folosit cuvântul divertisment. Acolo - comerţ. E o diferenţă. Cât despre prejudecăţi....

mihai iovanel spunea...

de fapt, acolo am folosit atat cuvintele `comercial` si `de consum`, cat si cuvantul `divertisment`, dupa cum se vede chiar din citatul dat de dvs (`... tot SF-ul este comercial. In industria editoriala, SF-ul intra la categoria literatura de consum;desi cititorii de SF sunt cititori de literatura de consum cu un coeficient intelectual superior cititorilor de literatura de consum pur si simplu, un SF care nu ar indeplini functia de divertisment ar avea serioase probleme de identitate si nu numai de identitate, fiind dubitabil ca si-ar gasi editor sau cititori.`

Este evident (pentru mine cel putin) ca aceste trei cuvinte (comercial, de consum, divertisment) sunt in textul meu ceea ce s-ar putea numi sinonime contextuale (sensurile lor se suprapun in mare masura, intr-un context anume).

Cat priveste afirmatia dvs `Comertul are un sens peiorativ clar`, exista comert si comert, dupa cum exista sf si sf. de ce sa peiorativizam comertul si derivatele lui adjectivale (e.g. `comercial`) doar pentru ca exista specii joase ale lui? Ar fi exact genul de generalizare facut de cei care reduc SF-ul la recuzita lui infantila - generalizare care scoate din minti orice SF-ist :)
Oricum, dat0-mi voie sa imi imaginez scena in care ii spuneti lui King propozitia `Comerţul are sens peiorativ clar` :)