15.01.2009

DESPRE CAPACITATEA PREDICTIVĂ A SF-ULUI

"Dacă timp de un secol tragi cu furie în toate direcţiile,e imposibil să nu nimereşti ceva,cîndva" - James Blish

În esenţă este vorba despre caracterul anticipativ al SF-ului şi ne referim la elementul ştiinţific invocat în SF şi la relaţia dintre SF şi ştiinţă.
Dar...ştiinţele nu sunt inventate de către science fiction,SF-ul nu descoperă noi legi ale universului,nu creează noi tehnologii.
(Asta dacă nu luăm în consideraţie,ştiinţe ipotetice precum nexialistica şi psihoistoria sau pseudoştiinţe precum dianetica). La prima vedere ar fi vorba de elementul tehnic şi mai degrabă de anticipaţii de tip tehnic.
Într-adevăr aşa să fie ? Să aibă SF-ul un scor mai bun la predicţiile tehniciste decît la predicţiile referitoare la posibilele evoluţii ale ştiinţelor umaniste ? Sau efectiv la viitoare evoluţie a societăţii umane...
Şi avînd în vedere că science-fiction-ul este un gen literar,are predicţia vreo însemnătate sau vreo semnificaţie estetică ? Valorizează un text,numărul predicţiilor dovedite ca fiind exacte ?
Mie teamă că nu.
Dacă veţi avea vreodată curiozitatea şi posibilitatea să citiţi romanul Ralph 124C41+ al lui Hugo Gernsback (considerat fondatorul science-fiction-ului american),veţi descoperi următoarele predicţii : zborul spaţial,iluminarea fluorescentă,publicitatea prin litere şi cuvinte înscrise pe cer,mobilă din fibră de sticlă care evocă materialele plastice,agricultura ce utilizează cîmpuri de înaltă frecvenţă ce stimulează creşterea vegetalelor,culturile hidroponice,înregistrări magnetice prin intermediul mnemografelor,ambalaje automate,tonomatul,oţelul inoxidabil,microfilmele,televizorul,telephotul (mobil cu cameră video),radiodifuziunea,radarul,
hipnobioscopul (aparatul de învăţat în timpul somnului),distribuitorul automat de alimente şi băuturi,transmiterea materiei prin undele hertziene,control climatic.
Romanul a fost scris în 1911.
Un adevărat vizionar,nu-i aşa ? Poate,dar din păcate,un scriitor mizerabil Publicul larg consideră că SF-ul are o certă capacitate predictivă şi se bazează pe exemple datînd de la Jules Verne pînă astăzi. SF-ul are un palmares impresionant de predicţii,dacă priveşti tabloul general realizat în peste un secol de anticipaţie. Aparatele zburătoare mai grele decît aerul,submarinele nucleare,călătoria de la Pămînt la Lună cu precizarea locului lansării,tancurile,bomba atomică,laserele,sateliţii artificiali, internetul, computerele portabile,cardurile de credit,telefoanele mobile,ingineria genetică şi încă multe altele au apărut mai întîi în science-fiction.
Problema este că SF-ul este vizionar prin design şi profetic doar prin accident. Nu veţi întilni nici la mall nici la hipermarket androizi,extratereştri,călători temporali,precogi sau ciborgi.Nici măcar roboţi.Inteligenţele artificiale rămîn doar un vis.

Opinia mea este că atîta timp cît SF-ul este considerat un gen minor destinat să ofere entertainment şi evaziune facilă unora (unii dintre consumatori) şi bani altora (maşinăria care generează poveşti escapiste pe bandă rulantă,indiferent de suportul lor),nu se va face tranziţia către un mod raţional de a depista viitorul.
Să fie SF-ul nimic altceva decît o imagine grotescă,ca aceea apărînd într-o oglindă ce deformează,a unei societăţi bulversate de ritmul tehnologic care s-a accelerat pînă la vertij.

SF-ul nu caută programatic să aibă un caracter predictiv,vrea să obţină altceva.În primul nişte reacţii de la cititori sau spectatori.adică uimire,încîntare,teroare,extaz,sense of wonder,pentru că în cele mai bune creaţii ale sale este spectaculos intelectual,atinge o dimensiune mitică,ca un balon de oxigen al visului cu ochi deschişi al omenirii. Şi dacă cititorii caută thrill-ul zilnic fantazînd despre putere,viteză,transcendenţa limitelor umane ,vor de fapt o transgresare a prozaicului şi rutinei existenţei şi nu neapărat un mod logic şi coerent de a li se explica lumea sau viaţa.
Konstantin Ţiolkovski scria în 1883,un studiu intitulat "În spaţiul liber",în care descria sistemul de propulsie al rachetelor cosmice.În 1903,într-o lucrare ştiinţifică,descria de fapt rachetele Saturn din anii '60.
Herbert George Wells s-a considerat un reformator social şi multe dintre naraţiunile sale sînt de fapt manifeste drapate în veştmintele naraţiunii.
A prevăzut apariţia tancului ("The Land Ironclads",1903), a bombardamentelor aeriene("The War in the Air",1908), a bombei atomice ("The World set free",1914),dar nu acestea sînt textele care l-au propulsat în panteonul celor mai vizionari autori,ci clasicele "Maşina timpului",
"Războiul lumilor","Omul invizibil","Insula doctorului Moreau" ,"Cînd se va trezi cel care doarme",romane fascinante care transgresează secolul în care au fost create şi ale căror predicţii nu s-au realizat.Încă !
Şi de fapt,Erasmus Darwin,prin poemul său "The Temple of Nature,1802),i-a precedat şi pe Verne şi pe Wells şi pe Lasswitz sau Rosny Aine, cînd descrie flote de avioane,războaie aeriene,submarine şi metropole tentaculare copleşite de zgîrie-nori...
De fapt,la o cercetare meticuloasă se dovedeşte că la fiecare predicţie dovedită corectă există
zeci care s-au dovedit a fi nişte fantasmagorii.
Razele morţii care debordau în revistele pulp americane din anii '20-'30 ai secolului trecut,de exemplu.Sau racheta cosmică asamblată de puşti în fundul curţii ca în "Rocket Ship Galileo",1947.
Sau sutele de povestiri despre aselenizare,care au ratat un lucru esenţial : transmiterea în direct
la toate televiziunile din lume...
Sau rata foarte slabă de predicţii privind viitorul computerelor...
Dar nu cred că putem să acuzăm pe vreun autor că a făcut false profeţii,atîta timp cît respectivii nu erau concurenţii Mamei Omida şi nu se autointitulaseră clarvăzători.
În multe feluri,erorile lor sînt mai interesante decît succesele,pentru că greşelile contribuie la tezaurul istoriei conceptelor şi mentalităţilor.
Pentru că orizontul nostru de aşteptări în privinţa viitorului s-a schimbat şi se schimbă aşa cum şi istoria pare să schimbe.
Dar există un concept,poate cel reprezentînd nucleul SF-ului,cel al zborului cosmic,al călătoriei spaţiale,visul central al întregului gen,care s-a dovedit a fi roditor.
Deşi,respectabili oameni de ştiinţă îi dovediseră imposibilitatea...
Încă odată,în sens foarte larg,SF-ul a avut dreptate,deşi poate i-au scăpat amănuntele sociologice şi tehnologice,imaginile create de SF au intrat în inconştientul colectiv,creînd un soi de profeţie care s-a autorealizat.
Aşadar,SF-ul a creat şi lansat imagini ale unui viitor posibil,acţionînd ca un catalizator şi generator al aşteptărilor şi speranţelor umanităţii.
Şi în privinţa predicţiilor deşi acestea tind să adauge veridicitate unui text,cred că nu sînt esenţiale şi nici măcar nu contează în esenţă să fie confirmate mai devreme sau mai tîrziu.
Un scriitor ca H.G.Wells continuă să fascineze prin nişte motive şi teme perene care ţin de apetenţa pentru mitic şi fabulos a speciei umane.
Un scriitor ca James G.Ballard cred că a reuşit să surprindă în romanele sale scrise în anii '60 ai secolului trecut,zeitgeistul contemporan,într-un mod uluitor de pătrunzător.
Abordarea lui Ballard nu s-a bazat pe inginerie,fizică sau ştiinţe spaţiale ci mai degrabă pe suprarealism,artă şi psihologie.
Ballard nu a profeţit şi nu a prognozat evenimente sau artefacte.A descris viitorul univers al senzaţiilor şi percepţiilor - cum va afecta mentalităţile şi paradigmele dominante.
Citiţi-i sau recitiţi-i pe Ballard sau pe John Brunner şi o să vă daţi seama...

Un comentariu:

Kvala spunea...

Sefeul nu trebuie sa prezica. Sefeul nu face altceva decat sa creeze lumi alternative. Faptul ca, din lumile create de sefe, ajung la noi diferite gadgeturi, imi sustine o idee mai veche. Si anume: lumea noastra, asa cum o stim si o traim, este o lume sefe pentru celelalte lumi sefe nascocite de mintile creatorilor de sefe.

PS
Din lista aia de gadgeturi lipseste masina automata de imperecheat barbiduci :)))))