MARIO VARGAS LLOSA - „VISUL CELTULUI”

„Cel mai recent roman al lui Mario Vargas Llosa, „El sueño del celta” devenit imediat bestseller în Spania, îmbină elemente de roman istoric cu elemente de cronică jurnalistică; acţiunea începe în Congo în 1903 şi se termină într-o închisoare din Londra anului 1916, fiind o transpunere în ficţiune a celor mai tulburători ani din viaţa unui om de legendă: Roger Casement (1864–1916), celebru diplomat britanic ajuns apoi fervent naţionalist irlandez, a cărui figură plurivalentă se stinge şi renaşte odată cu moartea sa.”

„Visul celtului” a fost scris în 2010 și prezentat publicului pe 2 noiembrie anul trecut cu ocazia unei ceremonii la Casa de América, institutul cultural latino-american din Madrid. A devenit un bestseller în Spania și a fost cel mai popular titlu la cea de a XXIV-a ediție a Tîrgului Internațional de Carte din Guadalajara.

„Visul celtului” este titlul unui poem epic pe care irlandezul Roger Casement îl scrie în 1898. „E toată istoria așa ? ” exclamă personajul lui Vargas Llosa, aflat în închisoarea Pentonville în așteptarea execuției. „Istoria învățată la școală ? Un produs idealizat, coerent, rațional poate descrie crudele realități ce consistă dintr-un vălmășag haotic și incoerent de evenimente, accidente, intrigi, surprize, coincidențe și interese conflictuale ? ”

O întîlnire între civilizații, cea a imperialismului britanic la sfîrșitul secolului XIX și cele htonice din Congo belgian și Amazonul peruvian.

Roger Casement l-a cunoscut pe Joseph Conrad în Congo iar acesta a primit informații detaliate despre opera civilizatoare a vest-europenilor în Africa, „povara omului alb”. Mai tîrziu în 1899, Joseph Conrad a scris „Inima întunericului” („Heart of Darkness”).

Conrad este un autor favorit de-al lui Vargas Llosa alături de Gustave Flaubert, William Faulkner și Victor Hugo.

Casement este unul din eroii quijotici ce revin recurent în proza lui Vargas Llosa, personaje complexe, cu multe umbre și păcate care se răscumpără prin sacrificiu.

„Casement-eroul a fost unul dintre primii europeni care au denunţat ororile colonialismului. De pe urma călătoriilor sale în Congo-ul belgian şi în Amazonia sud-americană ne-au rămas două relatări memorabile care au zguduit societatea din vremea aceea. Cele două călătorii aveau să-l schimbe definitiv, inspirându-l să pornească pe un nou drum, de data aceasta de natură intelectuală şi civică, însă aproape la fel de distructiv. Astfel a ajuns să înfrunte o Anglie pe care o admira şi să militeze activ pentru cauza naţionalismului irlandez.
Mario Vargas Llosa aduce în prezent figura memorabilă a lui Roger Casement, prin intermediul acestui roman impresionant, cu forţa cuiva care a făcut din propria viaţă un exerciţiu de libertate intelectuală.”

MARIO VARGAS LLOSA s-a născut în 1936 la Arequipa, în Peru, şi a copilărit în Bolivia împreună cu mama şi bunicii materni, închipuindu-şi că tatăl lui murise şi că fusese un erou.
În realitate, la cinci luni după căsătorie, acesta îşi părăsise soţia însărcinată şi avea să-şi revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 şi 1952 urmează cursurile unei şcoli militare din Lima - experienţă descrisă în primul roman, „Oraşul şi câinii”.
În 1955 se căsătoreşte cu o mătuşă, Julia Urquidi, provocând un mare scandal în familie, şi divorţează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se însoare cu verişoara lui, Patricia.
Între timp, lucrase în Franţa ca profesor de spaniolă şi jurnalist. După o tinereţe în care se apropiase de comunism, ia distanţă faţă de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel García Márquez, odinioară prieten, de servilism.
Călătoreşte, predă la universităţi din America şi Europa, devine scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa.
În anul 2010, Academia Suedeză i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatură.

La Editura Humanitas au apărut: „Oraşul şi câinii” (1992), „Povestaşul” (1992), „Mătuşa Julia şi condeierul” (2000), „Cine l-a ucis pe Palomino Molero ?” (2003), „Elogiu mamei vitrege” (2003), „Scrisori către un tânăr romancier” (2003), „Paradisul de după colţ” (2004), „Adevărul minciunilor” (2005), „Lituma în Anzi” (2005), „Peştele în apă” (2005), „Tentaţia imposibilului” (2005), „Caietele lui don Rigoberto” (2006), „Casa Verde” (2006), „Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu” (2006), „Rătăcirile fetei nesăbuite” (2007), „Pantaleón şi vizitatoarele” (2008), „Băieţii şi alte povestiri” (2009).

| www.mvargasllosa.com