„Les bourgeois c'est comme les cochons, plus ça devient vieux plus ça devient cons.” – Jacques Brel
„Există
în lume, azi, aproximativ un milion de scriitori. Unul din 7.000 de oameni
scrie cărți de literatură. Din acești un milion, există vreo 20 de nume
familiare tuturor. Pentru fiecare dintre marii autori cunoscuți de toată lumea
există deci câte 100.000 de condeieri necunoscuți publicului larg. Iată care e
dimensiunea notorietății internaționale în literatură. Numai vârfurile
vârfurilor acced la ea, numai o minoritate de 1 la 100.000. Cât de bun trebuie
să fii, deci, ca să răzbați la vârf, între primii 20, când vii dintr-o cultură
mică, o limbă fără circulație, o țărișoară cu o reputație proastă și când ai nevoie
de traduceri și de susținere logistică? O victorie e dacă reușești să convingi
pe cineva să-ți citească o carte.” – Mircea Cărtărescu
Alcoolism, droguri, desfrâu şi curvăsăreală, ratare, blocaj, dezagregare, impostură, veleitarism, derivă, mizerie morală şi
fiziologică, lene, laşitate, oportunism, sevraj, dezalcoolizare și/sau
dezintoxicare, schizofrenie, paranoia, vieţi „dezordonate”, căsnicii distruse,
copii abandonaţi, imoralitate şi amoralitate, deprimare, disperare şi
deznădejde, sărăcie abjectă, sinucideri frecvente, moartea în deplină
obscuritate, iată care este condiţia scriitorului, a artistului în general și în toate timpurile.
Nu, despre acestea de
obicei nu se vorbeşte, cel puţin scribii, copiștii și condeierii nu pomenesc vreodată aşa ceva,
pen’că mnealor sunt „targhetaţi” doar pe „succesuri”, vânzări și bani, sunt ocupați cu documentarea, marketarea și promovarea, pe când
scriitorii autentici da, au curajul şi sinceritatea să vorbească despre
problemele lor reale, adică nu mai au „pudoarea” să ascundă ceea ce oricum
toată lumea ştie.
Fata morgana statutului
de „scriitor de bestsellere” a sucit şi va continua să sucească minţile a
milioane de oneste mamifere ce se auto-amăgesc crezând că a înşirui „copulaţii
de clişee” (cum spunea Umberto Eco) într-un fişier reprezintă artă, înseamnă
ceva, o contribuţie, un aport, o viziune, ceva preţios şi unic, care va
străbate veacurile, și „va rămâne, cărţile rămân, nu-i aşa ?”
Ce-i determină oare pe aceşti de altfel stimabili reprezentanţi ai speciei dominante pe planetă („omul, ce minunat sună acest cuvânt !”) să considere că au fost investiţi cu scânteia divină a talentului, a misiunii de iluminare a norodului, a revoluţionării artei şi civilizaţiei ?
Vânare de vânt, jalnică
platitudine, totală insignifianţă ... vieţi amărâte distruse de himere, trăite în minciună, neluminate măcar
vreodată de o singură idee originală, de vreo emoţie autentică, de vreun
sentiment uman.
Nu incriminăm pe
nimeni, Doamne Fereşte, Doamne Ajută şi Ne Fereşte de cel rău, punem o
întrebare, nu dăm cu parul, ce, n-avem dreptul să ne spunem opinia şi să punem
o problemă într-un mod constructiv ? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu