Ficțiune politică (de fapt,
anticipație pe termen scurt), romanul „Soumission” (Supunere) de Michel
Houellebecq s-a vândut într-o lună și ceva de la lansare (7 ianuarie 2015) în
peste 600.000 de exemplare în Franța (Soumission, la editura Flammarion),
Germania (Unterwerfung, la editura Dumont) și Italia (Sottomissione, la editura
Bompiani) și este în continuare primul titlu pe lista de bestsellere din toate
aceste țări. Versiunea în engleză (Submission) va fi lansată în septembrie de
editura William Heinemann din Marea Britanie și în spaniolă (Sumisión) în
noiembrie de editura Anagrama. Romanul va depăși cu siguranță 1.000.000 de
exemplare vândute în 2015.
Și în România ? Se încumetă vreo editură să-l
traducă în românește și să-l publice ?
„Ne aflăm în 2022, adică
peste şapte ani, şi în Franţa domneşte frica. Ţara a căzut pradă unor tulburări
sociale misterioase, pe întreg teritoriul au loc episoade repetate de violenţe
urbane, şi acestea sînt intenţionat trecute sub tăcere de întreaga mass-media.
Totul ne e ascuns, nu ni se spune nimic...” – Sylvain Bourmeau
„Romanul “Soumission” (Supunere) al lui Michel Houellebecq, își imaginează contrafactual o Franţă într-un viitor imediat, adică peste un mandat prezidenţial şi jumătate, în 2022.... Dar Franţa nu înseamnă
supunere.” – Bogdan Ghiu
„Două romane profetice au
marcat secolul trecut: “1984” şi “Minunata lume nouă”. Erau
profetice nu în sensul în care preziceau viitorul, care le-a şi infirmat, ci în
sensul în care enunţau un adevăr al prezentului.
Anticipaţiile lui Michel
Houellebecq aparţin aceleiaşi familii. Împărtăşeşte cu Aldous Huxley o
curiozitate fascinată pentru fenomenele religioase, iar cu George Orwell,
oroarea corectitudinii politice şi un simţ ascuţit – pentru care i se dă
arareori credit – de common decency. De altfel, şi Dumnezeu ştie că-i iubesc pe
Huxley şi Orwell, e un romancier mai puternic decît ei. Viitorul nu va fi,
probabil, cel descris în “Particulele elementare”, “Posibilitatea unei insule”
sau, acum, în “Soumission” (Supunere), dar dacă există cineva astăzi,
în literatura mondială şi nu doar franceză, care să gîndească soiul de uriaşă
mutaţie pe care o resimţim cu toţii fără să avem mijloacele de a o analiza,
atunci el este acela.” - Emmanuel Carrère
„Această fabulă politică e
foarte amuzantă. Ficţiunea e încă şi mai comică fiindcă Michel Houellebecq e
serios ca un papă. Cu flegmatismul lui obişnuit, un soi de indiferenţă sau
impasibilitate biologică, şi cursivitatea scriiturii lui lipsite de nerăbdare
ori nervozitate, avansează, paşnic, martor calm şi incontestabil, în relatarea
acestei revoluţii tăcute.” – Bernard Pivot
„Houellebecq reuşeşte turul
de forţă de a pune în scenă un viitor apropiat la care nimeni nu s-ar fi gândit
şi care, dacă citim cu onestitate, are toate elementele verosimilităţii… E fără
îndoială ceea ce-i conferă acestui roman forţa sa excepţională. Nu fasciştii
sînt cei care iau puterea, nu e nici un război civil...la fel ca-n “Minunata lume nouă” a lui
Huxley, el se impune pe tăcute într-o societate anesteziată şi fără ieşire.” - Sylvain
Bourmeau
„Europa se sinucide şi, în
mijlocul ei, Franţa se luptă cu disperare să supravieţuiască“ - Interviu cu
Michel Houellebecq – Sylvain Bourmeau:
„Un roman vizionar, o ficțiune
politică europeană : Coincidenţa funestă a făcut ca lansarea romanului să
coincidă cu atacurile teroriste (ale teroriştilor islamici) de la săptămînalul
satiric Charlie Hebdo – şi asta cu atît mai mult cu cît
romanul lui Houellebecq vorbeşte despre o ipotetică islamizare a Franţei în
2022. Romanul stîrnise reacţii şi controverse încă înainte de lansare –
scriitorul acceptase să dea un interviu, în premieră, lui Sylvain Bourmeau, cu
condiţia ca el să apară mai întîi în străinătate (a apărut în engleză şi
germană), dar coincidenţa cu atacurile de la Charlie Hebdo (7
ianuarie 2015) a pus şi mai mult gaz pe foc, în aşa fel încît
Houellebecq a decis să suspende campania de promovare a cărţii şi să se retragă
în afara Parisului.” – Adina Dinițoiu
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu