SENIORII RĂZBOIULUI LA EDITURA PRO

EDITURA PRO (http://www.proeditura.ro/shop/item.aspx?itemid=284)
Colecţia Scribum ad Notarium
ISBN: 978-973-145- 113-8
Cod articol :CSN0028
Autor: Gerard Klein
ISBN: 978-973-145-113-8
Traducator:Vladimir Colin
Preţ librărie: 18,00 Lei
Preţ online: 16,20 Lei


La editura PRO,a apărut ediţia a III-a a romanului lui Gerard Klein ,"Seniorii războiului"(Les seigneurs de la guerre,1971),poate cel mai popular şi cunoscut roman SF străin înainte de 1990,în România.Este vorba tot de traducerea lui Vladimir Colin din 1974.

Prima ediţie românească a apărut la editura Univers,în colecţia Romanelor Ştiinţifico-Fantastice în 1975 (numărul 1 al colecţiei),în traducerea lui Vladimir Colin,într-un tiraj de 51.130 de exemplare !!!
Preţul volumului era de 6,50 lei.

A doua ediţie românească a apărut în 1992,la editura Nemira,în colecţia Nautilus,într-un tiraj de 30.000 de exemplare.Era vorba tot de traducerea lui Vladimir Colin.
Volumul acesta costa 198 lei.

O tempora,o mores ! :)

"Gérard Klein este, cu siguranţă, cel mai mare scriitor şi editor de literatură S.F din Franţa şi datorită calităţilor sale incontestabile, precum şi talentului său scriitoricesc a constituit o permanentă sursă de inspiraţie pentru scriitorii de S.F din Franţa contemporană.
După încheierea studiilor de psihologie socială şi economie, a lucrat in cadrul societăţii de studii economice SEDES şi a publicat mai multe romane sub pseudonimul Gilles d’Argyre.
Acest Argyre se va regăsi mai târziu în „Saga Argyre”, saga din care face parte celebrul volum „Volierele soarelui”.

„Seniorii războiului”, o capodoperă a literaturii S.F. este o frescă a societăţii omeneşti într-un viitor greu de prevăzut azi, analizată complex şi extrem de original din multiple puncte de vedere, filosofic, istoric, religios, cultural şi tehnologic din perspectiva aparent cinică, dar extrem de pragmatică a unui personaj, din viitorul nostru îndepărtat, călător cvasi-instantaneu în spaţiu şi timp, în ambele lor direcţii."

Vladimir Colin scria în 1975,în prefaţa primei ediţii :
"Gérard Klein, unul dintre cei mai interesanţi reprezentanţi francezi ai anticipaţiei moderne, a fost cunoscut publicului românesc mai întîi prin culegerea de nuvele "Planeta cu şapte măşti"(Ed. Albatros, 1973).
Daca antologia menţionată e revelatoare pentru talentul, inteligenţa şi sensibilitatea autorului, pentru preocupările sale şi pentru felul specific în care le abordează, romanul Seniorii razboiului îngăduie o mai bună familiarizare cu fantastica dimensiune a viziunilor sale.
Căci Georges Corson, simplu soldat prins în brutalul angrenaj al unui viitor „razboi al lumilor“, pentru a folosi titlul romanului devenit clasic al lui H.G. Wells, va deveni miza unei gigantice actiuni desfasurate la scara cosmica, va trebui sa gaseasca raspunsuri la unele dintre cele mai grave intrebari pe care o fiinta inzestrata cu ratiune si le poate pune.
Problemele legate de natura timpului, aceasta dimensiune de esenta necunoscuta pe care o strabatem linear, „inchisi intre nastere si moarte“, spune Klein, se numara printre temele predilecte ale anticipatiei, care, am vazut, abordeaza indeosebi tot ce tine de preocuparile majore ale omenirii. Si omul s-a razvratit dintotdeauna impotriva legii implacabile care-l guverneaza in dimensiunea a patra, a visat dintotdeauna un tărîm al tineretii fara batranete, un elixir al vietii vesnice.
Dar, constient de faptul ca nemurirea nu poate constitui decat o stare de exceptie, a imaginat-o fie ca urmare a unei pedepse divine a unui pact cu diavolul (Faust, Schlemiel) sau ca o favoare acordata unor oameni deosebiti, avand de indeplinit o misiune de lunga durata (Cagliostro, contele de Saint-Germain) .
Gérard Klein preia ideea „misiunii“ atunci cand propune fascinanta notiune a „hipervietii“, asociind-o cu efortul tenace, supraomenesc al unei homeopatii cosmice, menita sa faca sa dispara pe toate lumile razboiul „cu ajutorul celor ce l-au purtat“. Intregul univers devine astfel scena tentativelor pe care „zeii din Aergistal“ le intreprind in vederea lichidarii flagelului care – vai! – tine nu numai de conditia umana, ci de conditia fiintei rationale de pretutindeni. Ca atare el face parte pana si din natura „zeilor“, care sunt tot, prezentul, trecutul si viitorul tuturor speciilor, entitati bucurandu-se de hiperviata („Nimeni nu moare. O viata e ca o pagina de carte. Alaturi e alta. Nu spun dupa, ci alaturi.“), dar nevoite sa descurce cu maxima atentie ghemul „posibilitatilor“ pentru a nu se autodistruge, de vreme ce sunt „si asta“, masacrele, oroarea razboiului, imensul cortegiu de suferinte la care acesta da nastere.
Evocând problemele pacii si ale razboiului, ale nemuririi, ale universurilor paralele miscandu-se liber in infinit, Gérard Klein lumineaza unele dintre vertiginoasele perspective propuse de anticipatia moderna. Filosofia lui optimista, robusta evita capcanele misterului pentru mister, ale misticismului, si-i ingaduie sa domine uriasul spectacol pe care il regizeaza cu mana de maestru, dar pe care-l priveste cu dureroasa intelegere a inteleptului lipsit de iluzii.
Nici un happy-end, nici o solutie miraculoasa pentru atat de indelungatele convulsii si suferinte ale fiintelor in stare sa edifice civilizatii pe noianul de lumi presarate in nemarginirea cosmica numai cu pretul sangelui, al jertfelor ades inutile, ci efortul indarjit, tenace, mereu reinnoit in vederea apropierii de o stare superioara, a alegerii variantei imbunatatite din incalcita multime a posibilitatilor. Iar alegerea aceasta presupune, la randul ei, jertfe liber consimtite (Cid, Selma, Ana accepta sa dispara ca o paranteza in istorie pentru triumful unei linii de probabilitate mai buna; Corson se resemneaza s-o piarda pe Antonella, momeala fara de care n-ar fi actionat in sensul dorit).
Nimic idilic, asadar, in giganticul tablou zugravit de Gérard Klein, dar o atat mai plauzibila (ciudat cuvant, in aparenta, aplicat la o constructie in care imaginatia joaca rolul preponderent, dar aceasta e magia anticipatiei) , o atat mai veridica imagine a „foarte lungului drum catre Aergistal“... „altfel spus, catre noi insine“. Un roman pe marginea caruia se poate visa si medita...
Nu e acesta unul dintre rosturile literaturii?"