HELION ONLINE NR.9, FEBRUARIE 2011

„Veşti rele pentru noi toți, zic eu, şi mai ales pentru science fiction, care-şi aşează fundațiile pe chiar constrângerile ştiinței” – avertiza un renumit scriitor, american şi el, Gregory Benford, în urmă cu deja aproape două decenii (în 1989), când morbul parazitării genologice şi al fagocitării identitare a SF-ului de către fantasy şi horror deja se incubase, dar parcă nu se generalizase încă, nu era aşa virulent şi nu făcea aşa ravagii ca în prezent.

O frecție la un picior de lemn nu ajută, dar nici rău nu face, aşa că o succintă explicație a fenomenului – una dintre posibilele explicații – poate fi scuzată şi aici, sper.
'Genul hard SF aspiră să convingă, să se adreseze intelectului. Genurile fantasy şi horror se adresează emoțiilor' – mai constata Gregory Benford, cu amintita ocazie.
“Conving” şi acestea, şi încă mai uşor, tocmai pentru că se adresează afectului şi mai puțin intelectului, “inimii” şi nu “minții”; dar este o altfel de “convingere” aceasta, care mizează gros şi brut pe o plăcere psihologică inferioară adevăratei plăceri estetice, pe plăcerea compensatorie a reveriei, a împlinirii în imaginar a dorințelor (“wish fulfilment”, “wishful thinking”, “wishful dreaming” în englezeşte; “Wunschtraum” în nemțeşte; “pasărea mălai visează” în româneşte).

Asta nu mai e plăcere estetică, nu e treabă de scriitor, ci de profitor sentimental, să sustragi banul din poşeta doamnei cu reverii fantasy feministe rezultate din întoarcerea pe dos a reveriilor macho din sf‐ul de modă veche. Şi ce‐i aşa de grav în asta, veți zice, de când nu mai au voie să‐şi cheltuiască banii şi timpul după voia inimii lor sensibile “Domniile lor Domnii şi Doamnele”? (Măriile Lor, Cititorii :)) ).
Nu asta‐i grav, bineînțeles, nu inofensiva plăcere a lecturii gustată intim şi personal. Grav e că “oamenii a căror principală reacție la stimulii lumii este într‐un asemenea dezacord cu realitatea devin pradă uşoară în fața celor care guvernează prin emoții, nu prin rațiune”.
'Asemenea oameni n-au idee ce anume ține avioanele în aer, se simt timorați de complexitatea unei viziuni tehno‐ştiințifice asupra lumii.
Literatura fantasy le spune că lumea e animată, că are suflet, că e plină de spirite, că pădurile trăiesc şi au viață. Ea sugerează un program de a o scoate la capăt cu lumea grație unor acte de personalitate – grație voinței şi iscusinței, voiniciei şi destoiniciei, mai degrabă decât intelectului. Iar ce nu poți face cu mâinile, poți face cu spiritul: Fie ca Forța să-ți Stea Mereu Alături!'

'Eu văd implicații alarmante aici' – continuă Gregory Benford – 'în această sugestie că societatea occidentală este pe cale de a‐şi pierde controlul asupra tehnosocietății pe care chiar ea a generat‐o'. [...]
Eu consider ascensiunea genului fantasy dăunătoare, în ciuda virtuților sale, pentru că se adresează unei populații din ce în ce mai numeroase care nu se simte implicată în societatea tehnologică' („SF, Rhetoric and Realities”, în Foundation. The Review of Science Fiction, Number 47, Winter 1989/1990).
Dacă în prezent “Occidentul se sinucide cu râvnă la scenă deschisă”, cum se spune mereu, cu siguranță parazitarea şi fagocitarea sfului de către fantasy şi horror constituie un simptom al acestei pulsiuni suicidare.” - Cornel Robu, „Pilaf de carne fără carne”


Editorial
Cornel Secu - Club, cenaclu şi statute
--------------------------------------------------------------------------------
Știri SF
Sesiunea Helion 2011

Arsfan

Vernisaj

TOP 20-TOP 10

666

Revelionul SF 2012

Omul invizibil

SRSFF ianuarie si februarie

Mircea Opriță
--------------------------------------------------------------------------------
Laborator SF
Cristian Mihail Teodorescu - Senzoriada
--------------------------------------------------------------------------------
Alternative
Cornel Robu - Pilaf de carne fără carne
--------------------------------------------------------------------------------
Fototeca
Fototeca Helion
--------------------------------------------------------------------------------
Cronica de familie
Mircea Opriță - Un critic în evoluţie
--------------------------------------------------------------------------------
Carevasăzică
Cornel Secu - Un pitbull pentru fiecare
--------------------------------------------------------------------------------
Arhiva Helion
--------------------------------------------------------------------------------
Ecran
Adrian Chifu - Tron 1982
--------------------------------------------------------------------------------
Interviu
Michael Hăulică - Nu pot vedea în viitor decât cu imaginaţia
--------------------------------------------------------------------------------
InterNext
Lucian Vasile Szabo - Două feţe ale reporterului SF în acţiune
--------------------------------------------------------------------------------
Despre jocuri
Dacian Străin - Joacă-te de oriunde
--------------------------------------------------------------------------------
Contrapunct
Ciprian Baciu - Dar proza… proza nu mai există
--------------------------------------------------------------------------------
Galeria fantastică
Alex Negrea
--------------------------------------------------------------------------------
De prin site-uri adunate
Dacian Străin - SF sau(și) IT
--------------------------------------------------------------------------------
Echipa redacțională :

Cornel Secu (coordonator)
Lucian Vasile Szabo (coordonator)
Ciprian Baciu
Adrian Chifu
Alexandru Maniu
Cătălin Negrea
Colaboratori permanenți:
Mircea Opriță
Marian Mirescu

Prezentare grafică:
Cătălin Negrea

Dezvoltare și mentenanță site:
Dacian Strain

AVANPREMIERA „OMULUI INVIZIBIL” LA TEATRUL GERMAN DIN TIMIȘOARA

„Teatrul German de Stat din Timişoara (TGST) prezintă în luna februarie un nou proiect în cadrul programului „Rândul întâi” pentru promovarea tinerilor creatori, „Omul invizibil“, adaptare după Herbert George Wells, în versiunea scenică şi în regia actorului Alex Halka, avîndu-l pe Iosif Csorba ca protagonist.

Avanpremiera are loc, miercuri 9 februarie 2011, la ora 19, în sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara.

Monodrama se bazează pe romanul science-fiction cu acelaşi titlu de Herbert George Wells publicat în anul 1897.

Acţiunea este centrată pe ambiţiile unui cercetător, care doreşte să depăşească limitele ştiinţei, devenind invizibil în urma propriilor experimente, dar ajungând astfel în scurt timp victima cercetărilor sale.
În curând va constata că dezavantajele invizibilităţii sale depăşesc avantajele. Pentru a putea exista în continuare în societate, trebuie să se ascundă în spatele măştilor şi a hainelor. Întrucât a trecut peste o limită, se va supune oare altor legi?

Coordonarea animaţiei cu păpuşi a fost realizată de Ingrid Bonţa, muzica a fost compusă de Alex Halka, iar scenografia este semnată de Ioana Popescu.
Spectacolul se traduce în limba română.”



Teatrul german din Timișoara

Primele referiri cu privire la teatrul în limba germană în Timişoara datează din secolul al XVIII-lea. Datorită trupelor ambulante de la Berlin, Viena şi Pesta, viaţă teatrală din Timişoara a cunoscut o perioadă de înflorire în epoca respectivă. În 1758 s-a amenajat în fosta clădire a magistraturii sârbeşti o sală destinată exclusiv spectacolelor de teatru.
La 22 septembrie 1875 s-a ridicat cortina Teatrului "Franz Josef" din Timişoara, clădire reprezentativă care marchează centrul oraşului şi astăzi, când adăposteşte - fapt unic în Europa - teatre dramatice în trei limbi: română, germană şi maghiară, precum şi Opera Naţională Română Timişoara.
Scena germană timişoreană a fost înfiinţată la 1 ianuarie 1953 printr-un Decret al Consiliului de Miniştri ca Secţie germană a Teatrului de Stat Timişoara.

În 1956, teatrul dobândeşte independenţa administrativă devenind Teatrul German de Stat Timişoara.

De la înfiinţare au fost realizate peste 370 de montări. Teatrul a jucat în faţa a cca. 2,5 milioane de spectatori aproximativ 10.000 de reprezentaţii în aproape toate localităţile cu comunităţi germane din România, dar şi în fosta Republică Democrată Germană, iar după 1989 în Republica Federală Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Franţa, Croaţia şi Serbia.
Teatrul German de Stat Timişoara a devenit de-a lungul anilor o instituţie culturală de prim rang pentru păstrarea şi dezvoltarea conştiinţei identitare a germanilor din România. Astfel a contribuit – în perioade extrem de grele – în mod substanţial la promovarea limbii şi culturii naționalității germane.

Teatrul minoritar a devenit însă istorie cel târziu în urmă cu zece ani.
În urma emigrării masive a germanilor din România începând cu anii ’70 până la mijlocul deceniului trecut, teatrul a trebuit să îşi definească un drum nou.
Un loc substanţial între grupurile-ţintă din prezent îl ocupă publicul român – îndeobşte cel tânăr – cunoscător al limbii germane, apoi străinii din spaţiul de expresie germană care se află în diferite oraşe din România, iar persoanele care nu cunosc limba germană pot urmări spectacolele de seară cu traducere simultană la cască.
Perceperea ofertei acestui teatru de către publicul larg din România, dar şi din spaţiul de expresie germană, ca pe cea a unui producător de spectacole de calitate în limba germană, este unul din scopurile principale. În continuare se susţin turnee în ţară, mai ales în zonele cu comunităţi germane, dorind să se contribuie prin aceasta la promovarea limbii şi culturii germane pe plan regional.

Una din cele mai pasionante misiuni ale acestui teatru este astăzi aceea de a realiza conexiuni între culturi teatrale diferite.
Regizori din România şi Germania, din Austria şi Canada au aflat aici în anii din urmă un mediu multicultural propice, marcat şi de interferenţele fireşti cu cultura teatrală de expresie română ori maghiară. Creatori reputaţi au montat texte dintre cele mai diverse în limba germană – de la Shakespeare la Brecht, de la Ionesco la Marius von Mayenburg.

Teatrul German de Stat este subvenţionat de Consiliul Local Timişoara. Finanţări pe proiecte din partea Institutului pentru Relaţii Externe din Stuttgart, a Fundaţiei Landului Baden-Württemberg pentru Cultura Şvabilor Dunăreni, a altor instituţii publice ori private din ţară şi străinătate, îi permit desfăşurarea unei activităţi susţinute nu doar în Timişoara, dar şi pe plan regional.

În anul 2005 Teatrul German de Stat Timişoara a încheiat un acord de parteneriat cu Teatrul de Stat din Bruchsal (Germania), demers susţinut de Ministrul de Interne al Landului Baden-Württemberg, Heribert Rech, şi de Fundaţia Landului Baden-Württemberg pentru Cultura Şvabilor Dunăreni.
Schimbul de spectacole şi de artişti, alte proiecte realizate în comun de cele două teatre au câştigat deja aprecierea publicului din Banat, respectiv din Baden-Württemberg. Pentru întâia dată, cele două teatre au realizat o coproducţie în toamna anului 2009.

În actuala stagiune Teatrul German de Stat Timişoara are 78 de angajaţi şi numeroşi alţi colaboratori. Media de vârstă a actorilor este de 30 de ani.

IOAN PETRU CULIANU - „TOZGREC”

Ioan Petru Culianu - „Tozgrec”
Ediție îngrijită și traduceri de Tereza Culianu-Petrescu
Editura Polirom

„Romanul inedit 'Tozgrec' sporește numărul scrierilor de ficțiune ale lui Ioan Petru Culianu publicate postum: povestirile de prima tinerețe din 'Arta fugii', romanele 'Hesperus' și 'Jocul de smarald'.

Vast șantier scriptural desfășurat între anii 1981-1984, 'Tozgrec' este în bună măsură o carte de și despre magie, pandant și prelungire ficțională a studiilor de istoria religiilor semnate de Culianu și dedicate acestui subiect, major în viziunea sa: „cealaltă știință”, știința alternativă, implicînd o concepție articulată asupra lumii și un comportament uman specific.

Cele patru versiuni existente — 'Grădinile lui Tozgrec', 'Sid si Mekor', 'Paianjenul Hermion', 'Tozgrec' urmat de extrase din presă privind Experimentul Lombrosa — au desfășurări epice de sine stătătoare, în ele regăsindu-se însă Mekor Haym și Bătrinul Haym, Elis sau „onirologul” Caspar Stolzius — și, desigur, Tozgrec, figura legendară de magician, centru al unor rețele de putere, transformat aici în realitatea secretă în căutarea căreia se află toate celelalte personaje.

Imens edificiu fantasmatic ale cărui planuri se întrepătrund sau alunecă îndepărtîndu-se unele de altele, romanul are în fundal Odessa începutului de secol XX, Amsterdamul, Elveția — și proprietatea californiană La Maja, apropiată de orașul imaginar Lombrosa, unde sălăsluiește comunitatea adepților lui Tozgrec și unde Caspar Stolzius își desfășoară, începînd din anii 1980, experimentele de manipulare a oamenilor prin inducerea anumitor vise.
Biografic cu inserturi esoterice, realist pe secvențe, fantastic-esoteric și mitologic, 'Tozgrec' apare drept cea mai enigmatică și fascinantă scriere dintre postumele lui Culianu.”


Ioan Petru Culianu (născut pe data de 5 ianuarie 1950, Iași - decedat pe 21 mai 1991, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor și eseist.

Profesor invitat de istoria religiilor la Divinity School, Universitatea Chicago, S.U.A.
Discipol și protejat al lui Mircea Eliade.
A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde și a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School.
Crima nu a fost elucidată.

Familia Culianu
Familia Culianu are rădăcini grecești, venind în Moldova pe la 1700.
Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași (1880-1898).
La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari și oameni politici.
Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu. Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940.

Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași, fiind al doilea copil al Elenei Bogdan, profesor de chimie anorganică la UAIC, și al lui Sergiu-Andrei Culianu, avocat și profesor ieșean.
Între septembrie 1956 și iulie 1967, Ioan Petru Culianu urmează cursul primar, gimnaziul și liceul la școala "Vasile Alecsandri".
Ioan Petru Culianu s-a mutat în 1967 la București pentru a urma Facultatea de Litere a Universității din București.
Strămutarea a fost dureroasă, chiar el mărturisind în volumul "Păcatul împotriva spiritului" că a fost o experiență dură care l-a făcut apoi să se poată adapta cu ușurință oriunde în lume.
A absolvit secția de italiană cu teza „Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere”. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia.
O influență deosebită asupra lui Ioan Petru a avut-o profesorul Cicerone Poghirc, un adevărat mentor al său.

A primit o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei solicită azil politic; este internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere.
Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, scrie o lucrare de licență despre gnosticismul în viziunea lui Hans Jonas („Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas”).

În 1976 s-a stabilit în Groningen, Olanda, unde va sta doisprezece ani, angajat întâi ca asistent de română și din 1986 pe post de conferențiar (Associate Professor) la catedra de limbi romanice a lui Noomen.
Perioada aceasta a fost deosebit de prolifică: douăzeci și șase de studii, șaizeci și patru de articole și recenzii, patru cărți de specialitate despre religii.

A plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca Visiting Professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago.

Cariera universitară
Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza „Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes”, sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade.

Ioan Petru Culianu împreună cu Mircea Eliade

Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986, chemat ca Visiting Professor.
În aceeași calitate de Visiting Professor mai ține două conferințe la Divinity School în 1987 după ce obține doctoratul de Stat de la Sorbona.
În 27 octombrie 1988 participă la Workshop on Ancient and Medieval Rhetoric la Chicago la Divinity School.
În 14 ianuarie 1989 participă la seminarul „Utopia” organizat de Committee on Continuing Education, Universitatea Chicago, iar pe 12 februarie 1989 conferențiază în Italia despre Orient și Occident (la Assisi) și despre istoria religiilor la Roma (13februarie 1989).
În 1990 ține două conferințe ca Visiting Professor la Chicago (pe 23 ianuarie și pe 9februarie) apoi în Italia, pe 9 aprilie 1990 la Siena-Arezzo despre Mythanalisis.
În ultimul său an de viață, pe 20 aprilie 1991 participă la un colocviu la Cornell University cu lucrarea „The body in Western Civilization. A survey of Recent Literature”.

Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii, este autorul a trei cărți publicate cu ajutorul lui Mircea Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză : „Eros et magie à la Renaissance. 1484” - 1984,
„The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism” - 1992
„Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein” - 1991

Bibliografie:

”Il rotolo diafano”, Roma, Elliot, 2010
”Mircea Eliade”, Assisi, Cittadella Editrice, 1978; Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
”The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism”, San Francisco, HarperCollins, 1992
”Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein”, Boston, Shambhala, 1991
”Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe”, Paris, Plon, 1990 Eliade / Culianu: „Dictionnaire des religions”, Paris, Plon, 1990
„La collezione di smeraldi”, Milano, Jaca Book, 1989, povestiri
„I miti dei dualismi ocidentali”, Milano, Jaca Book, 1989
”Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas”, Roma, L'Erma di Bretschneider, 1985
„Eros et magie à la Renaissance. 1484”, Paris, Flammarion, 1984
„Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age”, Paris, Payot, 1984
„Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance”, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
„Religione e accrescimento del potere”, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu,
„Religione e potere”, Torino, Marietti, 1981
„Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi”, Messina, EDAS, 1981

Studii de istorie a religiilor

„Eros și magie în Renaștere. 1484”, București, Nemira, 1994, 1999; Iași, Polirom, 2002
„Călătorii în lumea de dincolo”, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007
„Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie și mituri”, București, Nemira, 1995; Iași, Polirom, 2004
Eliade/Culianu, „Dicționar al religiilor”, București, Humanitas, 1993, 1996; Iași, Polirom, 2007
„Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern”, București, Nemira, 1999; Iași, Polirom, 2005
„Experiențe ale extazului”, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004
„Psihanodia”, Nemira, 1997; Polirom, 2006
„Mircea Eliade”, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
„Păcatul împotriva spiritului”, Nemira, 1999; Polirom, 2005
„Religie și putere” (Culianu, în colab,), Nemira, 1996; Polirom, 2006
„Studii românești I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade”, Nemira, 2000; Polirom, 2006
„Gnosticism și gîndire modernă: Hans Jonas”, Polirom, 2007
„Jocurile minții.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie”, Polirom, 2002
„Iocari serio. Știința și arta în gîndirea Renașterii”, Polirom, 2003
„Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor”, Polirom, 2003
„Dialoguri întrerupte. Corespondență Mircea Eliade” - Ioan Petru Culianu, Iași, Polirom, 2004

Ficțiune :

„Pergamentul diafan”, București, Nemira,1994
„Pergamentul diafan. Ultimele povestiri”, București, Nemira, 1996; Iași, Polirom, 2002
„Hesperus” (roman), București, Univers, 1992; București, Nemira, 1998; Iași, Polirom, 2004
„Arta fugii”, Iași, Polirom, 2002
„Jocul de smarald” (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iași, Polirom, 2005, 2007

A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forță creatoare.
Înainte de asasinarea în stil KGB primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a Regelui Mihai I al României și a familiei regale, în aprilie 1991.
Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.

SRSFF PREGĂTEȘTE UN NOU VOLUM COLECTIV DE PROZĂ SF : „VENUS”

„Venus” este titlul (de lucru) al următorului volum colectiv din colecţia „Survol”, îngrijită de către Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy, şi care îl va avea ca principal antologator pe binecunoscutul scriitor şi editor Dan-Silviu Boerescu.
Adresăm o provocare tuturor autorilor din România, invitându-i să publice în viitoarea antologie, abordând tema dragostei, a iubirii, a erosului cu mijloace science fiction şi fantasy!

Textele vor avea dimensiunile de minimum 50.000 şi maximum 100.000 de caractere (spaţiile incluse). Data limită, până la care se pot trimite lucrările, este de 01.08.2011.
Volumul „Venus” va vedea lumina tiparului în toamna acestui an şi va fi prezentat, cel mai probabil, ca de obicei, cu ocazia Târgului de Carte „Gaudeamus”.

Colecţia „Survol” are ca obiectiv principal promovarea literaturii science fiction şi fantasy din România.
Totodată, SRSFF doreşte să descopere şi să promoveze autori de gen mai puţin cunoscuţi, dar care pot face dovada talentului lor.

MARGARET ATWOOD - „IN OTHER WORLDS”

„In Other Worlds. SF and the Human Imagination” - Margaret Atwood

Volumul va cuprinde textele conferințelor sale din 2010 (Ellman Lectures at Emory University):
„Flying Rabbits”, „Burning Bushes”, „Dire Cartigraphies”.
Plus considerațiile autoarei despre „science fiction” și „speculative fiction”, întrucît în accepția ei, ar exista două genuri literare distincte.
Margaret Atwood s-a declarat un fan al SF-ului - același acronim pentru ambele denumiri ! :)) - încă din anii '40 ai secolului trecut, pasiune păstrată în timpul studenției, timp în care a studiat precursorii victorieni ai ficțiunii științifice.


Iar romanul „The Year of the Flood” va avea...evident, o urmare
intitulată „MaddAddam”, creînd astfel o trilogie a distopiei genetice, împreună cu „Oryx and Crake”

DEBUT CU VOLUM LA TREISPREZECE ANI : BOGDAN CĂTĂLIN MEREUȚĂ - „LUPTĂTORII VIRTUALI”

Bogdan Cătălin Mereuță, un elev de clasa a VIII-a din Galați, și-a lansat pe data de 5 octombrie 2010, mini-romanul „Luptătorii virtuali”, publicat de editura Lumen din Iași.

„Un volum de 170 de pagini, acţiune vioaie, bine legată, dialog alert...”

„La 13 ani, Bogdan Cătălin Mereuță reușește să ducă pînă la capăt un roman fantasy bine structurat, plin de imaginație și de candoare.
E o performanță care, în același timp, poate anunța o nouă generație de scriitori diferită de cei de acum, căci va miza pe subiect și pe poveste” - Adina Popescu, Dilemateca nr.57, februarie 2011

Lansarea volumului a avut loc la biblioteca județeană V.A.Urechia din Galați

„Revoluția Harry Potter i-a determinat pe copiii de astăzi să creadă în lumi paralele, magice, virtuale, mai ofertante decît cele în care credeam noi...
Elementele reale din povestirile lor sînt însoțite de unele supranaturale, însă legătura dintre cele două lumi nu se pierde niciodată, mereu există portaluri care te ajută să evadezi (chiar dacă, inevitabil, la final te vei întoarce în lumea reală).
Deși sînt fascinați de tot ce este comercial și poartă o aură glamour, copii de astăzi nu pot fi acuzați de superficialitate, căci știu să se folosească de informație și evalueze calitatea ei.
Înțeleg cu o maturitate neașteptată lumea în care trăiesc și de cele mai multe ori, au față de ea o atitudine cinică.” - Adina Popescu, Dilemateca nr.57, februarie 2011

„Decise să treacă peste pierderile suferite în războiul cu viruşii, să se bucure de tot ceea ce deţinea, pentru că viaţa merge înainte şi nu trebuie irosită” - Bogdan Cătălin Mereuţă, „Luptătorii virtuali”.

Bogdan Cătălin Mereuță este elev în clasa a VIII-a, la Şcoala nr 40 „Iulia Haşdeu” din Galați şi este laureat al Concursului de creaţie literară „Scriitori români de ieri, de azi şi de mâine“, desfăşurat în cadrul Festivalului Naţional de Carte „Axis Libri” Galaţi, ediţia a II-a. În 2009 a obținut premiul întîi pentru o proză publicată în suplimentul pentru copii „Dilematix” editat de „Dilema Veche”, unde a publicat o serie de articole şi proze, chiar şi o recenzie – „Cea mai bună carte horror citită”.
La concursul naţional de creaţie literară „Ion Creangă” i s-a decernat o menţiune.
Tînărul autor a declarat că … are în lucru mai multe cărţi !

Înregistrarea lansării :
http://www.youtube.com/watch?v=HlkR1mGfRC8

și dramatizarea realizată de colegii lui Bogdan Cătălin Mereuță :
http://www.youtube.com/watch?v=cC3oAywRSCs&feature=related

ARTA FANTASTICĂ A BIANCĂI SCURTU

Un univers magic, misterios, ludic și insolit apare în lucrările Biancăi Scurtu.
Originalitatea, personalitatea și un stil aparte îi caracterizează perspectiva artistică.
Bianca a absolvit Universitatea de Artă din București și s-a specializat în ultimii cinci ani în în tehnici digitale și tradiționale. Lucrează în prezent la Mediapro Magic ca Lead Texture Artist.






















Parcursul Biancăi Scurtu :

Mediapro Magic (2008 – prezent)
Concept artist – proiect de animație(2010)

Concept designer – BRAND PRO Idents (2010)

Lead texture artist - Divertis Show (2009)

Concept designer – PRO TV Idents (2009)

Concept designer/ Matte painter – Nova TV Idents (2009)

Lead texture artist – „Against the clock 2” (2009)

Lead texture artist – „Don’t Look Up” (2009)

Lead texture artist – „Un film simplu” (2008)

Lead texture artist – PRO TV Idents (2008)

Lead texture artist/ Matte painter – „Fire and Ice: The Dragon Chronicles” (2008)

Video games - Ubisoft (2005-2007):
Texture artist – „Tom Clancy’s: HAWX” (Xbox360)
Texture artist – „Blazing Angels – Secret Missions of WWII” (Xbox360, PS3)
Texture artist – „Blazing Angels – Squadrons of WWII” (Xbox360, PS3, Wii)

Bridge Communications (2005) - Junior Artist .


Expoziții :

Muzeul Teleorman, Alexandria, expoziție de grup – „Culorile toamnei” (2010).
Teatrul Național București, expoziție de grup – ilustrații pentru romanele lui Yasunari Kawabata (2005).
Centrul Cervantes, București : ilustrații pentru volumul lui Vintilă Horia: „El fin del exilio. Cuentos de Juventud” (Sfîrșitul exilului. Povești ale tinereții” (2003).
Tîrgul de carte Bookarest – ilustrații pentru volumul „Fabule” de La Fontaine (2001).


Site - www.biancascurtu.ro/

Blog - biancascrisori.blogspot.com/

Copyright© Bianca Scurtu