GEORGE LAZĂR DESPRE COLOCVIUL QUASAR

Membrul SRSFF,George Lazăr(autorul romanelor SF,"America One" şi "Îngerul păzitor",
editor al revistei SCI-FI MAGAZIN şi a Almanahului SCI-FI magazin 2009) ne-a trimis
o corespondenţă despre colocviul Quasar.
Ne face plăcere să vi-o oferim.

„Să fiu sincer, am avut o dilemă. Cum nu am participat de la început pînă la sfîrşit,nu am fost martor la tot ceea ce s-a petrecut şi nu aş fi putut
încropi o relatare completă. Mai mult, băieţii de la Quasar urmează să o
scoată ei, cît de curînd. Aşa că adaug mai jos un material care a încercat
să surprindă atmosfera evenimentului. Sper să fie potrivit.

Salt în trecut

Dacă s-ar fi descoperit călătoria în timp, atunci, ei bine, m-am teleportat şi eu
sîmbătă, 6 iunie,la Iaşi, la Casa Pogor, pentru a reîntîlni şi cenacliştii de
acum trei decenii, reuniţi la ceea ce pompos i-au spus
« Colocviul de fantastic, SF şi avangardă ».
De fapt, ne-am adunat pentru a sarbatori cenaclul Quasar, ajuns la onorabila vârsta de treizeci de ani.La trei ani dupa ce s-a înfiinţat, pentru doar un cincinal, în studenţie,am fost şi eu quasarist activ.
Nu vreau să mă rezum la relatarea oficială a evenimentului, pe care oricum
gazdele o vor scoate în scurtă vreme, mai complet şi mai documentat decât aş
putea-o face eu.
Ceea ce voi încerca însă, va fi să relatez despre atmosfera şi despre o
parte din participanţi - cel puţin despre cei pe care i-am (re)cunoscut.
Quasar pare să fi rămas imun la trecerea anilor. Echipa iniţială, a celor opt fondatori,s-a micşorat prin decesul a trei dintre ei.
George Ceauşu,reprofilat, din informatician în profesor universitar de filosofie,
e la fel cum l-am cunoscut, cu părul la fel de negru.
Acum, la fel ca în urma cu trei decenii, crede cu tarie în destinul literaturii SF,
e convins şi încearcă să convingă că noi sefiştii, suntem ceva mai speciali,
avem o genă modificată care ne permite să visăm şi trebuie să ne luptăm pentru a
ne obţine locul care ni se cuvine în societate.
Anii nu au părut să îi afecteze nici binecunoscuta brambureală cu care
tratează punctualitatea sau un program anume, în pofida faptului ca mintea
îi funcţionează brici. Cred, la fel cum credeam şi când l-am cunoscut, că
modul său distrat de a se comporta este mai mult pentru ca aşa crede el ca
longeviv al unuia din cele mai celebre cenacluri literare din ţară.
L-am reîntâlnit pe Lucian Merişca. Timpul nu a fost la fel de generos cu el,
pentru ca s-a mai îngraşat puţin, cu toate ca şi-a păstrat chipul angelic,
de copil bucălat al unei generaţii şi al unor valori în care cred tot mai
puţini. Lucian a punctat cu maturitate şi la obiect în timpul discuţiilor,
fără să ridice tonul şi fără să (se) irite. Spre deosebire de George,
convins de perenitatea literaturii SF, Lucian admite că, da, este posibil ca
la un moment dat aceasta să dispară, înghiţită de avalanşa uriaşă de
literatură, cu genuri şi subgenuri, care încovoaie zilnic rafturile
librăriilor.
A făcut deplasarea pînă la Iaşi şi Alexandru Mironov pe care nu îl mai
văzusem în carne şi oase de mulţi ani. A rămas neschimbat. A adus cu el un
stick de memorie pe care l-a pus la un calculator şi, ajutîndu-se de
imagini, şi-a început expunerea hipnotică, profeţind liftul spaţial,
coloniile umane din punctele Lagrange şi zborul interstelar.
Numai ca toate astea, mai puţin formatul modern de prezentare, le-am mai văzut şi auzit,
arătate şi spuse tot de el, tot la Iaşi şi tot la Quasar, dar cu un sfert de
secol în urmă.
Din acest motiv m-am simţit puţin dezamăgit că încă nu s-au întîmplat, aşa
cum mi-aş fi dorit fierbinte să cred că minunile tehnologice vor fi puse în
practică şi vom putea da o fuga pînă la staţia de pe orbita
geosincronă sau poate puţin mai încolo.
A venit şi Marian Coman, de la Brăila. A vobit despre cărţile editurii
Tritonic şi i-a îndemnat pe cei prezenţi să le cumpere. El e optimist
incurabil, e convins ca literatura SF are viitorul în faţă şi că lucrurile
merg spre bine. Cine ştie, poate are dreptate.
Din Italia, via Bucureşti, a venit Roberto Quaglia care şi-a prezentat
într-o româna oricum mult mai bună decât italiana vorbită de majoritatea
celor prezenţi, ultima sa carte tradusă şi tipărită la noi, în care îşi
prezintă speculaţiile asupra atentatelor 9/11 din State. Şi el i-a îndemnat
pe cei prezenţi să îi cumpere cartea dacă vor sa afle mai multe.
Dan Doboş nu a îndemnat pe nimeni să îi cumpere reeditata « Abaţia ». S-a
răcorit ca într-o şedinţă de terapie în grup povestind cum şi-a dorit să fie
scriitor de SF şi deziluzia intens trăită după ce s-a convins că aşa ceva e
practic imposibil în România iar eventuala pătrundere pe pieţele mari ale
lumii echivalează cu escaladarea Everestului îmbrăcat numai cu pantaloni
scurţi.
Eu am prezentat Almanahul SCI-FI MAGAZIN 2009 şi colecţia celor 12 reviste.
Am încercat să explic cum şi de ce am scos revista şi mai ales de ce am
oprit-o. Mă tem că argumentele mele nu au fost chiar bine primite. Nici eu
nu am îndemnat pe nimeni să cumpere Almanahul.
Pentru că, în mod caraghios, am realizat că de fapt încercam să ne
convingem, noi între noi, să ne cumpărăm carţile. Fără prea mult succes.
Atunci, pe alţii, cum o să-i convingem? (George Lazăr).”