Am descoperit zilele acestea,un articol mai vechi al lui Mihai Iovănel despre literatura SF românească.
Un eseu apărut în "Gândul"şi conceput ca un pamflet,adică folosind termeni virulenţi, judecăţi sumare şi grăbite de tipul
"Literatura : Science-fiction-ul autohton nu mai are succes",
"Cine ar scrie acum un astfel de roman, oricât de genial, va avea dificultăţi în a găsi un editor" şi
"SF-ul a fost în anii ’50 unul dintre cele mai eficiente motoare de popularizare ştiinţifică şi de inseminare ideologică".
"SF-ul a fost în anii ’50 unul dintre cele mai eficiente motoare de popularizare ştiinţifică şi de inseminare ideologică".
http://www.gandul.info/arta/pe-fundatia-sf-ului-romanesc-este-stantat-logo-ul-urss.html?3940;2356918
Teza domnului Iovănel este că SF-ul a fost în România,născocit de comunişti,de tovarăşii de la secţia de propagandă,preocupaţi de a crea un sistem,vezi doamne,în care literatura ştiinţifico-fantastică ar fi fost o armă teribil de eficace pentru "spălarea creierelor".
"Pionierii adevăraţi ai SF-ului sunt cei produşi de ideologia comunistă exportată de URSS în România. Marxismul, după cum se ştie, e pus pe baze ştiinţific-laice, acordând o mare atenţie ştiinţelor pozitive. Introdus cu program şi bine susţinut, inclusiv pe un suport extraordinar de popular în epocă (Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice”)..."
Categoric a existat în perioada 1955-1974, susţinerea PCR pentru ceea ce,cu cîţiva ani mai tîrziu se numea oficial "anticipaţie tehnico-ştiinţifică",(susţinere bazată în perioada 1955-65,pe inducerea programatică a "valorilor umaniste"),a cel puţin prin acoperirea costurilor publicării şi al salariilor pentru cîţiva pasionaţi ai genului care s-au încăpăţînat să persevereze şi să-şi popularizeze,cel puţin după 1965,propria viziune despre SF şi propriul proiect de creare a fandomului.
Dar,eu nu sînt convins de eficacitatea SF-ului în ceea ce priveşte "inseminarea ideologică",nici măcar dacă ne referim la perioada 1955-1965.Nu ştiu dacă se poate cuantifica gradul de bolşevizare prin consumul de SF,fie el şi acela rudimentar proletcultist al anilor '50.
Cel puţin pentru că nu am întîlnit fanatici comunişti printre sefişti,ci doar în puţine cazuri oportunişti,carierişti şi pupincurişti,reprofilaţi astăzi pe activităţi de genul "(K)Academia Atlantykron".Şi chiar şi aceia nu jurau pe Beleaev,Alexei Tolstoi sau Efremov ci îi citau la tot pasul pe decadenţii imperialişti nord-americani.
Mihai Iovănel are apoi un ton obiectiv,cînd se referă la "autonomizarea" SF-ului în anii '60,cînd se detaşează scriitorii consideraţi şi astăzi importanţi în SF,dar aproape uitaţi precum Vladmir Colin,Sergiu Fărcăşan,Camil Baciu sau Adrian Rogoz.
Domnului Iovănel îi scapă autori ca Mircea Opriţă,Gheorghe Săsărman,Voicu Bugariu,Horia Aramă,cei mai importanţi din generaţia mijlocie a anilor 1965-1980.
Este caracterizată suprinzător de corect perioada anilor '80 ca fiind perioada cea mai interesantă din punct de vedere creativ,organizatoric şi sociologic,cînd SF-ul s-a bucurat probabil de un vîrf neegalat de popularitate :
"Dar perioada cu adevărat mitică a genului este cea din anii ’80, când apare aşa-zisul Nou Val. Vârful lui de lance a fost considerat Mihail Grămescu, un autor diletant aproape uitat azi, care continuă totuşi să publice broşurele scoase în regie proprie."
"Aporisticon.Glosar de civilizaţii imaginare",culegerea de povestiri,publicată de Mihai Grămescu în 1981,în colecţia "Fantastic Club"(singura colecţie SF din România de atunci care i-a publicat pe autorii noului val SF),a constituit debutul editorial al celui mai important scriitor SF al anilor '80 şi debutul fenomenului cenaclurilor SF,al ROMCON-urilor (convenţiile naţionale) şi exploziei fandomului.
"Anii ’80 au fost anii fanzinelor, ai efervescenţei cenacliere, ai fandomului, xeroxurilor, traducerilor de sertar, ai unor traducători legendari ca Ion Doru Brana (ciclul „Dune”) sau Mihai-Dan Pavelescu, ai lui Dan Merişca (un neobosit animator, mai generos cu ceilalţi decât cu sine; a murit tânăr,(în 1991,la 34 de ani) lăsând în urmă mai multe scrise de alţii „după o idee de Dan Merişca” decât texte de autor)."
"Au mai fost anii „Almanahului Anticipaţia”...volum de multe ori excepţional (nu numai în raport cu parametrii vremii)."
Perfect adevărat,cu excepţia primului almanah Anticipaţia,cel apărut în 1982,conceput la un nivel rudimentar,celelalte,inclusiv cel din 1989,au avut suficiente texte româneşti valoroase şi traduceri relevante care rezistă probei timpului.
"Mulţi dintre autorii anilor ’80 aveau formaţie ştiinţifică; pe cale de consecinţă, competenţa lor tehnică era superioară diletanţilor lirici din deceniile anterioare, putând aborda concepte mai sofisticate, mai apropiate de hard-SF. Din păcate, aceşti autori (Silviu Genescu, Dănuţ Ungureanu, Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu etc.) nu şi-au atins vârful de formă din două motive: în anii ’80 publicarea era dificilă, iar venirea anilor ’90 i-a împins în alte zone."
Alexandru Ungureanu (decedat în 2004,la 47 de ani) a debutat editorial în 1984 cu volumul de povestiri "Marele Prag" iar Cristian Tudor Popescu şi-a lansat culegerea de povestiri, "Planetarium" în 1987 (republicat în 2000 sub titlul "Omohom.Ficţiuni speculative" şi "Trigrama Shakespeare"),evident în colecţia "Fantastic Club" a editurii Albatros.
Silviu Genescu şi Dănuţ Ungureanu şi-au atins vîrful de formă,dar mai tîrziu,după 1990,cînd au putut să debuteze editorial.
După '90,sînt menţionaţi Dănuţ Ungureanu, Sebastian A.Corn,Liviu Radu,Ona Frantz,perioada bună a anilor 1990-1995,"supercolecţia Nautilus de la Nemira", "Jurnalul SF" cu ai săi "cyberpunkişti la kilogram"....
Finalul este într-o tonalitate cinic-elegiacă,ceea ce mă face să cred că domnul Iovănel citeşte science-fiction şi poate chiar îi pasă de acest umil şi obidit gen literar. :)
"Momentan, după câţiva ani din nou buni, SF-ul autohton nu trăieşte cea mai bună perioadă a lui.
Trendul e să se mergă (inclusiv în ceea ce priveşte traducerile) mai mult pe fantasy – un gen mai facil, mai puţin intelectual-conceptual decât SF-ul.
Cine ar scrie un roman SF, oricât de genial, va avea dificultăţi în a găsi un editor. Dar problema e că până şi geniile nu apar decât într-un sistem, iar sistemul e în curs de voalare."
Apariţia anul trecut a editurii Bastion şi lansarea volumelor a 5 autori români (Dănuţ Ungureanu,Marian Truţă,Cristian Mihail Teodorescu,Lucian Vasile Szabo,Lucian Merişca) mă determină să fiu optimist şi să cred că "sistemul" este în curs de devoalare,iar SF-ul românesc încă nu şi-a dat măsura întregului potenţial.
Pica intr-un moment bun, nu-i asa? :))
RăspundețiȘtergereHmmm, Bastion a anulat o gramada de volume, chiar si colectii intregi. Mie mi-a cam trecut optimismul... cel putin ala legat de Secu.
RăspundețiȘtergereNu esti curios sa aflii cu cat a platit Bastion un volum?
RăspundețiȘtergereCu cit?
RăspundețiȘtergere0 lei? sau a fost cu minus?
RăspundețiȘtergereSub 300 de euroi. O fi mult, o fi putin? Voua cum vi se pare? Poate, in comparatie cu alte "edituri", care nu platesc nimic ba, cateodata, evita sa mai raspunda la incercarile de contactare, e mult. In comparatie ce efortul depus pentru a scrie.... E drept, nu cred ca se obtine mare lucru din vanzarea acestor carti, din varii motive: difuzare, publicitate, vizibilitate in librarii.... Trebuie facut un efort pentru a schimba acest lucru, cat si perceptia publica asupra acestei literaturi. Prietenul Feri ne demonstreaza ca se poate - vezi cazul Ungariei unde o revista se poate vinde in cateva zeci de mii de exemplare.
RăspundețiȘtergereDeci, fratilor...? Ce facem?