PSEUDOMODERNISM

„Pseudomodernism: epoca în care trăim, caracterizată prin superficialitate, efemeritate (electronică şi textuală), consumerism şi conformism, primitivism cultural, infantilizarea pronunţată a oamenilor precum şi individualism prezenteist, egotist, nihilist.” - Alan Kirby, „Digital modernism: How New Technologies Dismantle the Postmodern and Reconfigure Our Culture”

„Alan Kirby, care vorbește despre modernism şi postmodernism în termeni de autism, nevroză şi narcisism, pune semnul egalităţii între pseudomodernism şi autism, subliniind astfel ruptura aproape totală a legăturilor individului cu lumea reală, cu societatea pe care o resimte ca factor perturbator, dar şi cu tot ceea ce ţine de trecut.

Căci, conectat cum este la diferite reţele de socializare, la Internet şi la surse de informare digitale, puse la dispoziţie, cu generozitate, de noile tehnologii, omul contemporan, pseudomodern sau digi-modern, trăieşte într-un mediu virtual instantaneu, din care iese arareori şi cu mare greutate. 

Cînd totul se află la un click distanţă, cînd prieteniile virtuale se reduc la schimburi rapide de like-uri şi la „conversaţii“ laconice pe reţelele de socializare, contactul direct fiind exclus, cînd nu ştii, de fapt, cine se află dincolo de un nick şi de o imagine (care nu spun nimic despre identitatea reală a „prietenului“ virtual), riscul cel mai mare este acela al golirii raporturilor sociale de conţinutul lor identitar.” - Carmen Mușat

„Non-reproductibil şi evanescent, pseudomodernismul este şi amnezic, fără nici o legătură cu trecutul sau cu viitorul, o evidentă platitudine şi superficialitate domină totul. Era pseudo-culturală, cel puţin pînă acum, are toate șansele să devină un deşert cultural“. - Alan Kirby, „The Death of Postmodernism and Beyond”