„CIVILIZAȚIA. VESTUL ȘI RESTUL” - NIALL FERGUSON

„Asistăm la sfîrșitul a 500 de ani de ascendență a Vestului.
Poate că adevărata amenințare pentru noi nu este ascensiunea Chinei, a islamului sau creșterea emisiilor de dioxid de carbon, ci lipsa noastră de încredere în civilizația pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri” - Niall Ferguson

Niall Ferguson - „Civilizația. Vestul și Restul”
(„Civilization : The West and the Rest”, editura Allen Lane, Londra, 2011)
Traducere de Doris Mironescu si Andreea Mironescu
Colecție : Historia, editura Polirom

Un titlu de referință a apărut în cadrul colecției HISTORIA de la Polirom: este vorba despre „Civilizația. Vestul și Restul”, cea mai recenta lucrare a lui Niall Ferguson, unul dintre cei mai cunoscuți istorici britanici, profesor la Harvard University și Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) și profesor de istorie și relații internationale la London School of Economics.

Cartea lui Ferguson arată cum a ajuns Apusul să dețină supremația mondială. Analiza pornește din secolul al XV-lea, cu un tur de orizont al lumii la acel moment, cînd Europa Occidentală era mai degrabă o provincie pauperă care încerca să-și revină în urma ravagiilor făcute de ciumă si de războaiele nesfirșite. Părea de neimaginat că Vestul va ajunge curînd să domine restul lumii și-și va menține această dominație timp de peste jumătate de mileniu.

„Civilizația” lui Niall Ferguson încearcă să definească factorii care au facut posibilă ascensiunea Apsului european și să ne spună cîte ceva despre viitorul Occidentului.

"Istoricul porneşte de la premisa că „părea de neimaginat că Vestul european va ajunge curînd să domine restul lumii şi-şi va menţine această dominaţie timp de peste jumătate de mileniu” şi caută factorii care au condus la această hegemonie. Îi găseşte şi în ultimul loc pe care l-ai putea bănui - în modă".

„Societies that encourage freedom of competition, freedom of thought, freedom of expression, and do so in a way that secures and protects private property, will be stronger and more prosperous than those that do not.” - Niall Ferguson

„Odată ca niciodată, în Vestul Sălbatic a fost inventat un obiect de îmbrăcăminte universal. Jeanşii şi-au început existenţa ca pantaloni rezistenţi de lucru ai minerilor şi văcarilor. În anii 1970, erau cel mai popular articol de îmbrăcăminte din lume şi un puternic simbol politic a ceea ce nu funcţiona în sistemul economic sovietic. De ce? Cum de Sovietele nu puteau să copieze Levi 501, aşa cum copiaseră bomba atomică?”, se întreabă Ferguson.

Concurenţa, revoluţia ştiinţifică, domnia legii şi guvernarea reprezentativă, medicina modernă, societatea de consum şi etica muncii.
Aceste şase "killer applications" consideră Ferguson că ar fi cheia succesului Vestului în defavoarea Restului. Însă el a fost şi rămâne extrem de controversat când vine vorba de ideile lui despre istorie, cu atât mai mult cu cât ar vrea să le insereze în manualele din Marea Britanie şi susţinea că această carte are drept public-ţintă adolescenţii.

Presa britanică l-a criticat pentru lipsa argumentelor şi erorile de logică, dar l-a atenţionat şi că ar putea deveni un Jeremy Clarkson al istoriei dacă mai susţine că adevăratul scop al revoltelor studenţeşti din 1968 era accesul băieţilor în căminele fetelor.”

„La inceputul secolului al XV-lea, civilizatiile si calitatea vietii din Orient erau impresionante. Orasul Interzis se afla in constructie in perioada Ming, iar otomanii asediau Constantinopolul, pe care aveau sa-l cucereasca in 1453. In schimb, Europa Occidentala era mai degraba o provincie paupera care incerca sa-si revina in urma ravagiilor facute de ciuma si de razboaiele nesfirsite. Parea de neimaginat ca Vestul va ajunge curind sa domine restul lumii si-si va mentine aceasta dominatie timp de peste jumatate de mileniu. Cautind factorii care au facut-o posibila si care ne pot spune ceva despre viitorul Occidentului, Civilizatia lui Niall Ferguson isi poarta cititorii intr-o calatorie fascinanta in jurul lumii – de pe Canal Grande la Nanjing si palatul Topkapi din Istanbul, de pe Machu Picchu pina pe Insula Rechinilor, din turnurile semete ale Pragai pina in bisericile secrete din Wenzhou.

Din cuprins:
Competitia • Doua riuri • Eunucul si unicornul • Cursa mirodeniilor • Regatul de Mijloc • Stiinta • Asediul • Micrografia • Osman si Fritz • Cu Tanzimat-ul prin Europa • De la Istanbul la Ierusalim • Proprietatea • Lumi noi • Tara celor liberi • Revolutiile americane • Soarta gullahilor • Medicina • Profetia lui Burke • Molohul razboiului • Médecins sans Frontières • Craniile din Insula Rechinilor • Rusinea neagra • Consumul • Nasterea societatii de consum • Sa ne occidentalizam! • De la epoca jazzului la epoca bogatiei • Spiritul jeansilor • Pijamale si esarfe • Munca • Etica muncii si etica cuvintului • Distrati-va! • Ierusalimul chinez • Tarimuri ale necredintei • Sfirsitul lumii ? ”

„Se poate face ceva pentru a salva civilizatia occidentala de un asemenea deznodamint?
Mai intii, nu e cazul sa fim prea fatalisti.
E adevarat ca lucrurile prin care Vestul se deosebea odata de Rest nu mai sint monopolul nostru.
Chinezii au capitalism. Iranienii au stiinta. Rusii au democratie. Africanii au (acces la) medicina moderna. Iar turcii au societate de consum.
Dar aceasta inseamna ca modul de operare occidental nu se afla in declin, ci infloreste peste tot, cu doar citeva exceptii mai incapatinate.
Un numar tot mai mare de neoccidentali dorm, fac dus, se imbraca, muncesc, se joaca, maninca, beau si calatoresc asemenea occidentalilor.
Si, asa cum am vazut, civilizatia occidentala nu este un lucru, ci un pachet de lucruri. Ea inseamna pluralism politic (mai multe state si autoritati multiple), dar si capitalism; inseamna libertate de gindire, dar si metoda stiintifica; presupune domnia legii si drepturi de proprietate, ca si democratie.
Chiar si astazi, Occidentul are inca mai multe astfel de avantaje institutionale decit Restul. Chinezii nu au concurenta politica. Iranienii nu au libertate de constiinta. In Rusia exista alegeri, dar domnia legii e o minciuna. In nici una dintre aceste tari nu exista presa libera. Aceste diferente explica de ce toate cele trei tari se afla in urma statelor occidentale in masuratorile cu indici calitativi privind, de exemplu, «dezvoltarea inovativa nationala» si «capacitatea inovativa nationala».
Fireste, nici civilizatia occidentala nu este fara pata. Si ea are pacatele sale istorice, de la brutalitatea imperialismului la banalitatea societatii de consum. Materialismul ei accentuat a avut tot felul de consecinte dubioase, printre care si pulsiunile in care Freud ne-a recomandat cu caldura sa ne complacem. Cu siguranta, civilizatia noastra a pierdut ascetismul cumpatat pe care Weber il admira atit de mult in etica protestanta.
Dar pachetul occidental pare totusi sa ofere societatilor umane cel mai bun set disponibil de institutii economice, sociale si politice – cele ce pot stimula creativitatea indivizilor pentru a rezolva problemele cu care se confrunta lumea secolului XXI. In ultima jumatate de mileniu, nici o civilizatie nu a reusit mai bine sa gaseasca si sa educe geniile care asteapta in umbra, in orice societate umana. Marea intrebare este daca sintem sau nu capabili sa recunoastem superioritatea acestui pachet. Pina la urma, o civilizatie le pare solida locuitorilor sai nu din cauza edificiilor splendide din centru si nici din cauza corectitudinii cu care functioneaza institutiile ei.
In esenta, o civilizatie inseamna textele care sint predate in scoli si invatate de elevi si care ne revin in memorie in vremuri de restriste.
Civilizatia Chinei a fost construita odinioara pe invataturile lui Confucius. Islamul – sau cultul supunerii – se bazeaza inca pe Coran. Dar care sint textele fondatoare ale civilizatiei occidentale, cele care ne pot spori increderea in puterea aproape nelimitata a omului liber? Si cum stim noi sa le predam, dat fiind ca teoreticienii educatiei de la noi au alergie la cunoasterea formala si la invatarea pe de rost? Poate ca adevarata amenintare pentru noi nu este ascensiunea Chinei, a islamului sau cresterea emisiilor de dioxid de carbon, ci lipsa noastra de incredere in civilizatia pe care am mostenit-o de la stramosii nostri. [...]
Astazi, ca si atunci, cea mai mare amenintare la adresa civilizatiei occidentale nu sint alte civilizatii, ci slabiciunea noastra de caracter si ignoranta istorica ce o alimenteaza.”

Niall Ferguson, unul dintre cei mai cunoscuti istorici britanici, profesor de istorie la Harvard University si Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) si profesor de istorie si relatii internationale la London School of Economics.

Lista de titluri academice deţinute de autor este lungă cât o zi de post: se numără printre cei mai cunoscuţi istorici britanici şi este profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics.

Este autorul lucrarilor: „Paper and Iron: Hamburg Business and German Politics in the Era of Inflation, 1897-1927” (1995); „The World’s Banker: The History of the House of Rothschild” (1998); „The Pity of War” (1998); „The Cash Nexus: Money and Power in the Modern World, 1700-2000” (2001); „Empire: How Britain Made the Modern World” (2003); „Colossus: The Rise and Fall of the American Empire” (2004); „The War of the World: History’s Age of Hatred” (2006); „The Ascent of Money: A Financial History of the World” (2008).
Publica regulat articole in ziare si reviste din intreaga lume. A redactat si prezentat cinci serii de documentare pentru televiziune, difuzate de Channel 4, care s-au bucurat de o remarcabila audienta:
„Empire” (2003),
„American Colossus” (2004),
„The War of the World” (2006),
„The Ascent of Money” (2008) s
și,recent,
„Civilization : Is The West History ?” (2011).

„The six "killer apps" (an expression, meaning "very useful software applications," borrowed from the smart phone revolution, I suppose):
1. Competition: a decentralisation of political and economic life, which created the launch pad for both nation states and capitalism.

2. Science: a way of understanding and ultimately changing the natural world, which gave the West (among other things) a major military advantage over the Rest.

3. Property rights: the rule of law as a means of protecting private owners and peacefully resolving disputes between them, which formed the basis for the most stable form of representative government.

4. Medicine: a branch of science that allowed a major improvement in health and life expectancy, beginning in Western societies, but also in their colonies.

5. The consumer society: a mode of material living in which the production and purchase of clothing and other consumer goods play a central economic role, and without which the Industrial Revolution would have been unsustainable.

6. The work ethic: a moral framework and mode of activity derivable from (among other sources) Protestant Christianity, which provides the glue for the dynamic and potentially unstable society created by apps 1 to 5.”


Bogdan Murgescu - „Am ratat toate trenurile dezvoltării.”

Bogdan Murgescu - „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) ”, editura Polirom, 2010

„Studiul profesorului Bogdan Murgescu arată că elitele româneşti nu au sesizat momentele istorice în care ar fi putut propulsa societatea la nivelul de trai din Europa Occidentală.
De la constituirea statului modern, două întrebări revin obsedant în societatea românească.

Prima : De ce România nu reuşeşte să recupereze decalajele economice faţă de Occident?

A doua : Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Profesorul universitar Bogdan Murgescu, este unul dintre cercetătorii care s-au încumetat să ofere răspunsuri acestor întrebări. În cea mai recentă carte a sa „România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”.

Concluzia ? România nu a reuşit în această jumătate de mileniu nicio străpungere.

Ne-am dezvoltat, dar ceilalţi au mers întotdeauna mai repede.
Egoismul elitelor, proasta funcţionare a instituţiilor statului şi incapacitatea de a beneficia de resursele umane sunt cauzele acestei situaţii”, spune Bogdan Murgescu.

„Locul României în raport cu „Europa” – sau, mai precis spus, cu Occidentul sau cu ţările dezvoltate ale lumii – a fost şi este o problemă crucială pentru cultura română modernă, ca şi pentru societatea românească actuală.
De circa două secole, Europa, înţeleasă în dimensiunea ei de arhetip al Occidentului dezvoltat, a fost elementul principal de referinţă pentru societatea românească, obiect al unor atitudini complexe, mergând de la admiraţie şi dorinţa de imitaţie până la teamă şi respingere.
Cel mai adesea, această raportare s‑a făcut din perspectiva realităţilor politice şi, eventual, a legăturilor culturale.
Dimensiunea economică nu a lipsit însă nici ea, şi nici nu ar fi putut să lipsească, având în vedere acumularea deosebirilor de nivel de dezvoltare dintre ţara noastră şi ţările dezvoltate, considerate a reprezenta „Europa”.
Astăzi, când România s‑a apropiat decisiv de structurile europene şi euroatlantice din punct de vedere politic, iar oamenii obişnuiţi laolaltă cu guvernanţii sunt tot mai obsedaţi de problematica economică, aceste „decalaje” sunt percepute mai acut decât oricând. Obsesia decalajelor economice nu dă doar titlul unei cărţi, dar străbate ca un fir roşu lucrări ale economiştilor, sociologilor şi (mai rar) istoricilor.”