AVEŢI MEMORIA SCURTĂ,DOMNULE GURGU !

Domnule Gurgu,înainte de a face despre noi,afirmaţii care vă discreditează,ţinem să vă reamintim că pe data de 10.02.2009,am postat însemnarea intitulată "UN CRITIC MAI PUŢIN SEFISTICAT" în care ne făceam cunoscute opiniile despre modul în care este tratat science-fiction-ul în ceea ce establishment-ul literar românesc consideră că este capodopera ultimilor decenii,ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE.
Întrucît,opiniile noastre despre acest subiect fuseseră deja enunţate,nu am considerat necesar să vi le explicăm din nou,ieri cînd am reprodus citatul din volumul mai sus amintit.Ne cerem scuze,nu ştiam că sîntem citiţi în mod consecvent şi pe continentul nord-american.

Dumneavoastră personal,aţi avut pe blogul propriu vreo luare de atitudine referitoare la opiniile din "Istoria critică..." ?
Pentru că pentru noi,cei care trăim aici în România,este importantă părerea celui mai prestigios critic literar român.

De asemeni,vă rugăm să verificaţi ce comentariu aţi avut după citirea postării noastre din 10.02.2009.Nu vă mai aduceţi aminte ?
Vă reamintim noi :
10 februarie 2009, 23.47
Costi spunea : Meseriasa treaba

Între timp,constatăm că aţi deveni adeptul unor vorbe goale.
Ne pare foarte rău că vă lăsaţi tîrît în asemenea penibilităţi.
Încă odată postăm pasajul din postare,apreciat de domnia voastră.
Şi vă rugăm să verificaţi personal pe acest blog,postarea intitulată

"UN CRITIC MAI PUŢIN SEFISTICAT" - 10.02.2009
Nu mai reproducem pasajele dialogului cu domnul Mihai Iovănel,care nu sînt relevante subiectului.
"Dacă un critic literar cu lecturi şi preocupări faţă de Science Fiction recurge la asemenea aprecieri pripite,vă imaginaţi care este opinia ayatolahilor septuagenari...
Scriitorul Ştefan Agopian,pe care în mod absolut sincer nu-l suspectam care ar avea sau ar fi avut vreo deschidere faţă de SF are onestitatea să spună lucrurilor pe nume,faţă de modul în care este înfăţişată literatura SF românească în MAGNA OPUS -Istoria critică a literaturii române,în canonul pontifului criticii literare româneşti,domnul Nicolae Manolescu

Scriitorul Ştefan Agopian scria în "Academia Caţavencu":
„Domnului Nicolae Manolescu nu-i place literatura S.F., aşa că în recenta Istorie critică a literaturii române o expediază în cîteva fraze, dovedindu-şi dispreţul faţă de gen, dar şi totala ignoranţă în materie.
Scrie domnia sa: „Nu s-a scris proză S.F. înainte de 1965, cu excepţia lui Felix Aderca şi poate încă a una sau două bucăţi.
După 1965 am avut însă o adevărată şcoală S.F.…“
Perfect neadevărat. Odată cu venirea comuniştilor la putere, în 1948, literatura S.F. românească şi nu numai românească a fost puternic încurajată.
Motivul e destul de banal pentru epoca respectivă: în patria socialismului biruitor, U.R.S.S., acest tip de literatură era foarte agreat de regim.
Noi nu am făcut decît să ne aliniem.
Aşa se face că în octombrie 1955, cînd realismul socialist era în plină desfăşurare, revista Ştiinţă şi tehnică a început să publice un supliment literar intitulat Colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice.
Era vorba de nişte broşuri de 32 de pagini, care apăreau de două ori pe lună şi care costau numai un leu. Colecţia, coordonată de Adrian Rogoz, a devenit repede extrem de populară, mai ales din cauză că mari autori de literatură fantastică (Borges, García Márquez, Lovecraft, Poe…) au fost traduşi şi popularizaţi într-o perioadă cînd realismul socialist făcea încă ravagii în literatura română. Broşurile respective se vindeau la chioşcurile de ziare şi tutungerii erau tipărite în tiraje impresionante. Mai mulţi autori români au găsit în ele portiţa prin care puteau scăpa din chingile liniei oficiale. Sub pretextul S.F.-ului şi-au putut da drumul fanteziei, ceea ce mai înviora puţin peisajul cenuşiu în care trăiam.
Astfel, Sergiu Fărcăşan a publicat în 1958, în patru numere consecutive ale colecţiei, micul roman O iubire din anul 41042, iar în 1959, tot în patru numere, Secretul inginerului Muşat. Tot lui îi aparţine romanul Atacul cesiumiştilor, o utopie neagră care a apărut în 1963. În 1961 s-a impus Vladimir Colin cu Legendele Ţării lui Vam, Adrian Rogoz la fel, dar ceva mai devreme, 1955-1956. De mare succes s-a bucurat şi romanul Luntrea sublimă publicat de Victor Kernbach în 1961.
Broşurile respective au apărut pînă în aprilie 1974."

Domnul Bogdan Suceavă a fost deosebit de direct,cînd pe blogul "Cititor SF" a exprimat într-un mod onest şi obiectiv,opinia pe care o are faţă de capodopera manolesciană ! Domnul Suceavă a declarat că Nicolae Manolescu este un critic "localist" fără absolut nici o relevanţă pentru Europa şi restul lumii,întrucît nu are o teorie originală şi un sistem de referinţe care să-i permită "receptarea" altundeva decît pe plaiurile mioritice.

Mulţumim domnilor Agopian şi Suceavă !

O umilă sugestie : Dacă într-adevăr vă pasă de starea SF-ului românesc,cumpăraţi un volum al "Istoriei..." domnului Manolescu (aşa cum am făcut noi),citiţi-l,descoperiţi dacă există sau nu vreo referire la SF,Fantastic sau Fantasy şi adresaţi-i distinsului critic literar o scrisoare deschisă.
Vă mulţumim.