O imaginaţie delirantă, un sarcasm vitriolant, nihilism total şi cinism dezabuzat, Viktor Pelevin proiectează o filosofie acidă a epocii moderne.
„
Russia was always notorious for the Gap between culture and civilization. Now there is no more culture. No more civilization. The only thing that remains is the Gap. The way they see you.” -
Viktor Pelevin „Pelevin, un rus pişichier introspectiv, ajuns acum la 49 de ani, şi-a făcut un nume în lume în ultimele două decenii scriind ficţiuni bizare şi tulburătoare, prinzîndu-le în plasa science fiction-ului şi presărîndu-le cu aluzii literare care îmbină realitatea politică şi socială cu filosofie orientală”.
„Această carte începe ca un basm, continuă ca o satiră, se transformă într-un roman psihedelic și se termină ca un SF în cheie mitologică”. - „Devoratorul de cărți” 
Unul dintre cele mai bune romane apărute în ultimii ani, „Generation P” (cum sună titlul în traducerea Luanei Schidu), este publicat de editura Curtea Veche, în colecția Byblos.
„
Absolvent de Litere şi poet ratat la începutul anilor '90, Vavilen Tatarski, eroul romanului „Generaţia P”, reuşeşte să pătrundă în noua lume a publicităţii ruseşti prin intermediul celei mai mari agenţii de publicitate din Moscova.
Învîrtindu-se într-o lume suprarealistă populată de mercenari PR, afaceri dubioase şi budism Zen, Tatarski porneşte, înarmat cu vodcă şi stupefiante, în căutarea sensului acestei culturi definite prin posesiuni materiale şi huzur.
Ajutat de comunicarea cu spiritul lui Che Guevara, pe care îl surprindem producînd un tratat despre identitate, consumism şi televiziune, acesta află, în cele din urmă, că politica şi toate evenimentele aşa-zise reale transmise la televizor sunt, de fapt, creaţii digitale şi că, în acest mozaic de reprezentări, se ascunde noua Rusie, o Rusie a gangsterilor, cocainei şi pieţei libere, un spaţiu tulburător a cărui morfologie este însăşi morfologia culturii occidentale.
Satiră a Rusiei contemporane şi a progeniturilor sale, care în anii '70 „au ales Pepsi exact la fel cum părinţii lor îl aleseseră pe Brejnev”, romanul confirmă încă o dată reputaţia lui Pelevin de observator fin şi ironic al absurdităţii lumii post-sovietice.”
Viktor Olegovici Pelevin (în ruseşte: Виктор Олегович Пелевин)născut pe 22 noiembrie 1962, scriitor rus considerat a fi unul din cei mai interesanţi prozatori din perioada post-sovietică.
Textele lui ce utilizează teme SF sînt sinteze postmoderniste, în care fuzionează elemente science fiction, ezoterice şi de cultură pop.Prima povestire i-a apărut în 1989 şi timp de 3 ani a fost considerat cel mai promiţător tînăr scriitor rus de SF, acordîndu-i-se mai multe premii.
În 1992, colecţia sa de povestiri,intitulată „Lanterna albastră” a primit Premiul Micul Booker rusesc.
„Cult best seller-ul” lui Pelevin din 1999 a fost publicat cu titlurile „Generation "P", Generation Π, „Babylon” și „Homo Zapiens”.
Litera "P" din titlu semnifică atît Pelevin cît și...„pizdeț” conform autorului. Vă las să ghiciți ce înseamnă acest cuvînt în rusește ! :))
Într-un interviu Pelevin a declarat că „Generația Pizdeț” înseamnă „o generație care se confruntă cu o enormă catastrofă”. (The Observer, April 30, 2000) 
„
Viktor Pelevin reprezintă viitorul romanului rus. Satirele sale dau pulsul Rusiei post-sovietice, cu tot haosul său amoral, distopic… Cu împletirea sa de oriental şi ştiinţifico-fantastic, Pelevin are un loc asigurat în panteonul absurdului, alături de Gogol şi Bulgakov.”
Ecranizarea romanului „Generația P” a fost lansată în Rusia pe data de 14 aprilie a.c.
Un fragment din romanul „Generation P”, traducerea Luana Schidu, publicat de editura Curtea Veche :
„În Rusia chiar a trăit o generaţie tânără, fără griji, care surîdea verii, mării şi soarelui - şi care a ales Pepsi.
Acum, e greu de stabilit de ce anume s-a întâmplat acest lucru.
Pesemne că la mijloc nu erau numai calităţile excepţionale ale gustului acestei băuturi. Şi nici cofeina, care îi face pe copii să ceară mereu încă o doză, plasându-i temeinic, încă din copilărie, pe făgaşul cocainei. Şi nici banala mită - am vrea să credem că birocratul de partid de care depindea încheierea contractului a încercat şi a îndrăgit pur şi simplu acest lichid întunecat şi înţepător din toţi porii sufletului său ce-şi pierduse încrederea în comunism.
Motivul a fost mai degrabă că ideologii din URSS socoteau că adevărul este unul singur. De aceea generaţia P nu a avut, de fapt, de ales, şi copiii sovietici ai anilor '70 au ales Pepsi exact la fel cum părinţii lor îl aleseseră pe Brejnev.
Oricum ar fi stat lucrurile, aceşti copii, care-şi făceau veacul vara pe malul mării, priveau îndelung orizontul albastru fără niciun nor, beau Pepsi-Cola caldă, îmbuteliată în oraşul Novorossiisk şi visau că într-o zi îndepărtata lume interzisă de dincolo de mare avea să intre în viaţa lor.
Au trecut zece ani şi această lume a început să intre - mai întîi prudent, cu un zîmbet politicos, apoi tot mai încrezător şi mai îndrăzneţ.
Una dintre cărţile ei de vizită era clipul publicitar pentru Pepsi-Cola - clip care, după cum au observat mulţi cercetători, a devenit punctul de cotitură în dezvoltarea întregii culturi mondiale.
În el erau comparate două maimuţe.
Una din ele bea „Cola obişnuită" şi, drept urmare, devenea capabilă să îndeplinească o serie de acţiuni logice simple cu cuburi şi beţişoare.
Cealaltă bea Pepsi-Cola.
Chiuind vesel, ea se îndrepta spre mare într-un Jeep, îmbrăţişând nişte fete care dispreţuiau în mod evident drepturile egale ale femeii (când trebuie să comunicaţi îndeaproape cu maimuţele, este mai bine să nu vă gândiţi la asemenea lucruri, deoarece atât egalitatea în drepturi, cât şi lipsa ei vă vor apăsa sufletul la fel de mult).
Dacă stăm să ne gândim, se putea înţelege încă de atunci că nu era vorba de Pepsi-Cola, ci de bani, cu care produsul are o legătură directă.
La această concluzie a ajuns, în primul rând, asociaţia clasică a freudienilor, din cauza culorii produsului; în al doilea rând, deducţia logică - ingerarea băuturii Pepsi-Cola permite achiziţionarea de maşini scumpe.
Dar nu ne propunem să analizăm în profunzime acest clip (deşi poate tocmai aici s-ar putea găsi explicaţia faptului că aşa-numiţii şaizecişti îi numesc cu obstinaţie pe cei din generaţia P „mâncători de rahat").
Pentru noi este important numai ca simbolul ultim al generaţiei P să rămână maimuţa în jeep.
Tocmai acest clip ne-a făcut să înţelegem cât de mare este numărul maimuţelor care vegetează în Rusia, de au ajuns deja să se urce în Jeepuri şi să umble cu fiicele omului.
Ar fi o prostie să căutăm aici vreo urmă de conspiraţie antirusă.
Conspiraţia antirusă, fără îndoială, există - singura problemă este că la ea participă întreaga populaţie adultă a Rusiei.
Apoi, pe neaşteptate, a avut loc un eveniment fundamental pentru viitorul lui. Uniunea Sovietică, după ce începuse să fie reînnoită şi îmbunătăţită tocmai pe când Tatarski hotăra să-şi schimbe profesia, s-a îmbunătăţit într-atât, încât a încetat să existe (dacă un stat este capabil să intre în Nirvana, atunci acela a fost un asemenea caz).
Din această pricină, nu mai putea fi vorba de niciun fel de traduceri din limbile popoarelor din URSS.
Era o lovitură, dar Tatarski a suportat-o. Ii rămânea truda pentru eternitate, şi asta îi era de ajuns.
In acest moment s-a petrecut ceva neprevăzut. A început să se întâmple ceva şi cu eternitatea, căreia hotărâse să-i dedice timpul şi truda lui.
Întreaga istorie a omenirii din ultimii 10.000 de ani se reduce la o revizuire permanentă a rezultatelor privatizării.” -
Viktor Pelevin„
Urlam cu toţii, cu chipurile întoarse spre lună, urlam şi ne jeleam pe noi înşine şi ţara noastră imposibilă, moartea prostească şi sfinţii barili de 200 de dolari.” - Viktor Pelevin, „Cartea sacră a vîrcolacului”
„CARTEA SACRĂ A VÎRCOLACULUI” este o alegorie satirică şi erotică a Rusiei după prăbuşirea imperiului sovietic.
„A Hu-Li, o prostituată chinezoaică are vreo 2000 de ani dar arată de 14.
Numele ei sună ca o obscenitate în ruseşte, dar provine, de fapt din sintagma chineză, huli jing, spiritul vulpii care în China mai are şi sensul de femeie lascivă care distruge căsnicii.
În timpul zilei, A Hu-Li stă într-un labirint întunecos de sub tribunele unui manej de călărie din Parcul Biţeviski din Moscova.
Chiar dacă arată ca o prostituată, A Hu-Li este o fiinţă supranaturală, „
o imitatoare profesionistă a unei adolescente roşcate cu ochi mari şi nevinovaţi
”, care îşi vrăjeşte clienţii scoţîndu-şi repede coada stufoasă de vulpe şi mişcînd-o ca pe o armă laser ce stîrneşte fantezii carnale hipnotice în mintea clienţilor ei.
Deşi bărbaţii simt plăceri erotice telepatice, camera video instalată clandestin de prestigiosul Hotel Naţional unde A Hu-Li vînează bancheri de investiţii - ar putea dezvălui că vulpiţa n-a luat parte, fizic vorbind la respectivul exerciţiu.
Bărbaţii s-au distrat singuri.”
„Efectul Literaturnaia Viagra este cel care potenţează leacul - adică leacul filosofiei despuiate a lui Pelevin.
Este un mesaj vitriolant, pe care acest sumbru basm îl face nu doar acceptabil ci şi irezistibil.
Pelevin dovedeşte un amplu interes faţă de semnificaţia condiţiei umane sau a absenţei ei tot mai pregnante.
În plan secund se concentrează asupra schimbării produse după căderea comunismului, în rîndul „generaţiei programate pentru viaţă într-o paradigmă socio-culturală anume, dar care s-a trezit trăind în alta.”
„În „Cartea sacră a vîrcolacului”, super-vulpiţa cuprinde învăţăturile confucianismului, ale budismului şi sikhismului,împreună cu teoriile lui Wittgenstein, Ockham, Freud, Foucault şi mai ales cu cele ale lui Berkeley.
În timp ce-şi scrie propriul anunţ pornografic pe Internet pentru site-ul tîrfe.ru, A Hu-Li se inspiră din basmele lui Aksakov, din poezia lui Blok şi din textele lui Nabokov.
Romanul este o aporie, un catalog enciclopedic al ideilor filosofice şi politice ale lui Pelevin, îmbrăcat în veştmîntul fantasy-ului : închipuiţi-vă lucrarea lui Nietzsche, „Despre adevăr şi minciună în sens extramoral” sub formă de manga !!!”
Viktor Pelevin, scurtă bibliografie :Nuvele-„
Pustnicul şi şasedegete” / (Затворник и Шестипалый), 1990
-„
Omon Ra” /(Омон Ра), 1991
(Omon Ra este o satiră SF despre programul spaţial sovietic.)
-„
Prinţul Planificării Centrale” / (Принц Госплана),1992
-„
Săgeata galbenă” / (Желтая стрела),1993
Romane-„
Viaţa insectelor” / (Жизнь насекомых),1993
-„
Ceapaev şi vidul”(Чапаев и Пустота),1996 ; roman publicat și cu titlurile „Degetul cel mic al lui Buddha”/„
Mitraliera de lut”, trad.rom.2007, colecţia Byblos, editura Curtea Veche
-„
Generaţia P”/„Homo Zapiens„/„Babylon” /(Поколение "П"), 1999
-„N
umere” (ca parte a romanului DTP(NN) - Dialectica perioadei de tranziție (dinspre Nicăieri spre Niciunde) /(Числа - часть книги ДПП(NN) - Диалектика Переходного Периода (из Ниоткуда в Никуда), 2004
-„
Cartea sacră a vîrcolacului”(Священная Книга Оборотня),2005
-„
Coiful ororii”(Шлем ужаса), 2005
-„
Imperiul V” (Ампир В ), 2006
-„
PI 5” (”П5”),2008
Eseuri & povestiri„Problema vîrcolacilor din Rusia centrală” (Проблема верволка в средней полосе)
-„Ziua buldozeristului” ( День бульдозериста)
-„Zombificare” (Зомбификация)
Titlul filmului : Generation P
AKA: Wow! | Wow! Generation P
Anul: 2011
Titlul original : Generation П
Durata: 1 oră, 52 minute
Țara: Rusia
Limbă: Rusă
Subtitraj: Engleză
Gen: Comedie | Dramă | SF
„Omega Rose”, regia : George Dorobanţu 
„Personajul principal, jucat de Mircea Silaghi, merge către locul unde un teatru ambulant ţine o reprezentaţie ce poate dezlega misterul evenimentelor care au avut loc acum trei ani, în urma cărora populaţia a dispărut aproape complet.
